Aş fi vrut ca astăzi să nu mai scriu nimic despre politicul mare şi despre exponentul ei reprezentativ Victor Viorel Ponta. Dar nu mă lasă individul ăsta care, duminică, a acordat un interviu la Antena 3 (unde dracu’ în altă parte!) anunţându-şi demisia din fruntea PSD şi argumentând că nu pleacă şi din funcţia de premier prin faptul că nu poate trăda electoratul USL, în mare parte electorat al PNL care îl vrea plecat. Adică, e o victimă, condamnat la locul de muncă.
Hotărârea a luat-o, a zis el, după o matură gândire, la Istambul. Acolo unde a fugit de frica Beciului Domnesc. Dar dincolo de acest “sacrificiu” pe care se declară dispus să îl ducă până la capăt, Ponta s-a arătat a fi un om ajuns foarte aproape de capătul actualului drum politic. “Concertul” lui de schelălăieli, pigmentat cu expresii golăneşti, mi s-a părut un fel de cântec al lebedei sau chiar un parastas politic. Fuga de acum o lună în Istambul a fost o formă de demisie (i)morală atât din frun¬tea PSD, cât și a guvernului. Dar Victor Viorel nu a demisionat din fruntea PSD. A dat impresia că a făcut-o, printr-o scrisoare abil adusă din condei, construind o capcană pentru adversari, care s-au grăbit să se bucure. De fapt, ne-a transmis că a prelungit starea de interimat din partid. Și a dat semnalul unui război total cu liberalii, cu Klaus Iohannis, dar și cu unii “colegi” de-ai săi.
Dacă crede că noi nu ştim cât de mincinos este, individul chiar ne ia de proşti. Şi nu mă deranjează că o face, dar o face pe banii noştri! Cum s-ar spune, şi-a dat demisia din PSD, tot aşa cum şi-a dat demisia ministrul Ioan Rus din fruntea Ministerului Transporturilor dar tot în funcţie este. Acum s-a uitat în oglindă şi duminică pe înserat, ne-a anunţat că pleacă. Temporar. Noi, românii care plătim zi de zi taxe şi impozite, noi nu trăim temporar. Noi trăim zi de zi. Şi noi ne împiedicăm, azi de un impozit pe venit, mâine de o factură, peste o săptămână de un sistem nefuncţional. Şi când ne împiedicăm ne apucă groaza. Noi n-avem imunităţi, n-avem nici partid care să ne scape. Noi ne privim copilul în ochi şi sperăm să rezistăm până la finalul lunii.
Şi totuşi, Ponta nu aude, nu vede şi nu simte. Ce nu cunoşti, nu te afectează! De ce rămâne premier? Ponta nu va pica, până nu va veni un funcţionar de rangul trei – un adjunct de asistent al secretarului de stat de la Washington – care va face o scurtă escală la Otopeni să-l mazilească. Antonescu, candidatul la preşedinţie, a fost debarcat, după o întrevedere cu Hoyt Yee (asistent adjunct al secretarului de Stat American), în mai 2014. În contextul politic actual, SUA nu au nici un chef să creeze instabilitate la periferia NATO.
Ponta ştie regulile jocului şi înţelege că încă nu i-a venit rândul să pună capul pe butuc, metaforic vorbind. Plagiatorul naţional este conştient de căderea sa dar nu va recunoaşte acest lucru, nu pentru că ar fi un mare bărbat, ci dimpotrivă, de frica. De frica baronilor care au investit şi poate nu şi-au recuperat investiţia sau vor chiar profit, de frica partidului pe care l-a târât într-o mocirlă de unde nu va ieşi uşor, de familie şi chiar de ce nu, de aşa-zişii prieteni gen Ghiţă care se vede treaba nu are nici el o situaţie prea fericită. Aici duce aroganţa, îmbufnarea, impertinenţa când se întâlnesc toate la un singur om.
PS – Multe sunt întrebările la care nu găsesc răspuns dar nici mincinosul de la PSD nu are curaj şi nu va găsi timp să răspundă. Iată-le: De la Rompetrol când încasăm banii ăia? Ioan Rus a demisionat la mișto? A găsit cineva contractul cu Bechtel? A fost cineva sancționat pentru furtul acestui document secret? A renunțat sau nu la titlul de doctor? Nu cere nimeni retragerea multiplului inculpat Ghiță din comisia de control a SRI? Când se vor afla răspunsurile, în România vor apărea zorii adevăratei democraţii…