Mascarada se apropie de sfârşit

Nu ştiu de ce ameninţă guvernanţii că România intră acum în colaps. În ceea ce mă priveşte, ţara mi se pare în colaps dintotdeauna. De când m-am născut. Comuniştii, nu ştiu cum se făcea, dar nu se ajungeau fără să ne ia la contract porcul din coteţ. Erau stăpâni pe livada noastră, pe cazanul cu ţuică, pe orătăniile din bătătură. Dar s-au uitat. După zavera din decembrie 1989, pe capitalişti i-am primit cu bucurie generoasă, aproape nefirească. Mai târziu, trezirea din reverie m-a dus în primul colaps. Ţara  a fost în dificultate şi la mica privatizare, şi la marea privatizare, şi după ce am scăpat de primul FMI, şi când duduia economia, şi când căutam luminiţa de la capătul tunelului, pe care văd că n-am mai găsit-o. Va fi fiind, probabil, lumânarea de la căpătâiul părinţilor şi bunilor noştri? În plan real, România este de ceva vreme pe marginea prăpastiei economice şi incapacitatea de plăţi ne suflă în ceafă. Nu mă mai interesează ce zice Executivul, nu mă mai interesează ce zice Preşedintele, nu mă mai interesează ce zic… parlamentarii „muţi”. Tot ceea ce afirmă ei la TV, o fac numai pentru a-şi apără pielea pe moment, aruncând cifre derizorii către publicul încă naiv şi inducând o stare falsă de linişte. Singurul om care mai merită atenţia noastră, şi care atunci când apare în faţa noastră – rar, ce-i drept – chiar vorbeşte bazându-se pe nişte cifre reale, este guvernatorul BNR, Mugur Isărescu. Conform afirmaţiilor sale, „dintr-o lună, numai 20 de zile are bugetul bani să acopere cheltuielile, pentru celelalte trebuie să se împrumute”. Domnia sa a confirmat faptul că adevăratul Executiv al României este FMI, cel care ne completează deficitul. O fi bine să fim guvernaţi de FMI, o fi rău? Nu ştiu să răspund la această întrebare, însă cert este că mai rău decât acum nu cred că poate fi. Lumea toată este cu fundul în sus. Noua Ordine Mondială distruge omenirea, prioritar fiind ţările fostului lagăr socialist. Iată o realitate de necontestat: resursele planetei descresc iar populaţia ei creşte. Comunismul a fost o utopie, democraţia o iluzie şi dictatura o bătălie pierdută. Realitatea înconjurătoare este de fapt o junglă în care fiecare doreşte să supravieţuiască. Eurocraţia nu face decât să creeze iluzii… UE este o construcţie care are monedă dar nu are Constituţie, un fel de struţo-cămilă. „Unioniştii” s-au salvat, 20 de ani, datorită schimbărilor din estul Europei. După ce Ucraina a revenit la „Mama Rusia”, UE s-a trezit „brusc” cu probleme. Este neviabilă… Uniunea Socialistă Europeană… Mascarada bunăstării fără resurse se prăbuşeşte sub ochii noştri. În România, după Lovitura de stat din 1989, guvernanţii au „vândut” iluzia bunăstării viitoare prin integrarea în UE către electorat, iar politicienii au cheltuit tot ceea ce puteau, ajungând să îndatoreze ţara şi poporul, peste măsură. Situaţia economică, de acum, dovedeşte că s-a consumat mai mult decât s-a produs, în primul rând prin angajarea unor cheltuieli bugetare excesive, pentru a „mulţumi clientela proprie”. Pentru unii, mascarada a reprezentat de fapt un plan pentru acapararea de resurse productive. În Est, la ordin, nu s-a dezvoltat decât un consum excesiv şi s-a parazitat orice competiţie productivă viabilă. Agricultura se distruge sistematic, până când proprietarii terenurilor vor fi schimbaţi cu invadatorii străini (italienii). Învăţământul este reformat non-stop, până la eliminarea resurselor umane şi financiare care să asigure o educaţie capabilă să contribuie la dezvoltarea societăţii româneşti. Sistemul de sănătate publică a fost adus în pragul colapsului. Toate acestea permit să se diminueze, brusc, numărul de cetăţeni români, iar infuzia de cetăţeni tineri (din Moldova?) este necesară pentru a asigura un electorat fără conştiinţă naţională şi forţă de muncă ieftină. Armata şi serviciile secrete se dovedesc a fi aservite intereselor altora. Sistemul financiar-bancar a fost acaparat de bancheri străini, iar economia a ajuns aproape inexistentă. Pe deasupra s-a mai consumat şi drama pierderii pieţelor din Asia şi Orientul Mijlociu. Astfel, au fost create premisele că standardul viitor de viaţă să fie sărăcia lucie. Aşa dispar popoarele… o colonie cât o ţară… sau o ţară viitoare colonie? Verificaţi şi dumneavoastră dacă nu cumva 60% din rezervele de petrol ale planetei se găsesc în vecinătatea Golfului Persic. Ghiciţi cum a crescut preţul de când „cineva” mărşăluieşte pe acolo. De asemenea, în Asia, la graniţa dintre Peninsula arabică şi „Mama Rusia” se află cel mai mare zăcământ de gaze naturale. Aproximativ 65% (sau mai mult) din rezervele globale. Şi mai ghiciţi cât vor ţine resursele astea şi cine va consuma cel mai mult? Sau cât va fi preţul lor? Şi dacă descoperim că UE nu deţine pe continent decât 1,2-1,5 % din rezervele mondiale de aur negru, la o populaţie de aproximativ 500 milioane de consumatori, faţă de… Venezuela – 4,8%, la o populaţie de cel puţin zece ori mai mică, vă îngroziţi. Verificaţi densitatea populaţiei pe Terra şi dispunerea resurselor şi a forţelor armate.. O să înţelegeţi multe…  • ROMEO POPESCU