Toată lumea vorbeşte de privatizarea industriei româneşti în baza acordului semnat cu FMI-ul, dar puţini sunt aceia care ştiu despre ce este vorba. În baza planului acesta, începând din 1990 şi până acum, s-a vândut mai totul pe nimic, s-au făcut jocurile FMI-ului şi ale UE de a dezindustrializa ţara şi de a transforma România într-o colonie. Încă de la începuturile noii democraţii, regretatul economist româno-american Anghel Rugină ne-a atras atenţia asupra colonizării ţării şi desfiinţării ramurilor productive ale economiei naţionale, dar nimeni nu l-a băgat în seamă avertismentul. Prezentul îi dă dreptate şi nu mai este nimeni din conducerea politică a României post-decembriste care să se ruşineze şi să-şi facă procese de conştiinţă. Conştiinţă? Care conştiinţă la trădători? Cea mai mare prostie a guvernării post decembriste a fost demolarea combinatului de creştere a porcilor Comtim, din Timiş, care era al doilea combinat ca mărime din lume. De ce? Ca să fim la mâna UE, să nu putem reacţiona, să nu putem avea o monedă de schimb, pentru că, puţini ştiu, gazul îl luăm de la ruşi în sistem barter, contra carne. Tot ce a fost profitabil pe teritoriul ţării s-a închis sau s-a privatizat, dar nu către investitori români, ci pentru alogeni şi unde au fost investitori români au fost cozile de topor ale altora din afara graniţelor. Am concesionat platforma continentală a Mării Negre, înainte să se dea verdictul asupra proprietarului acelei părţi. Tăriceanu să trăiască. Înainte de aceasta, am “privatizat” Rompetrolul. Năstase şi Iliescu au fost artizanii. Imediat, după aceea, s-a şi vehiculat ştirea că acea parte a Mării Negre este plină de gaz metan. Ca sa ne ofticăm. Agricultura este pusă pe butuci, s-au distrus sistemele de irigaţii, industria este la pământ, dar, supermarketurile, cu marfă din import, cresc ca şi ciupercile după ploaie. UE avea nevoie ca noi să fim o piaţă de desfacere, nu un stat industrializat şi cu agricultură dezvoltată. Ca şi comparaţie, Rusia nu a privatizat cu investitori străini nici măcar un centimetru din ţară. Toţi investitorii au fost ruşi. Nu a distrus industria şi agricultura. China a deschis zone de comerţ liber, unde oricine putea să vină să deschidă o afacere, forţa de muncă fiind din plin şi ieftină, dar, nu poţi scoate din ţară mai mult de 10% din profit. Dacă ne uităm în urmă, toate privatizările care au fost făcute au fost păguboase pentru ţară şi implicit pentru populaţie. Oltchim-ul nu diferă de acest scenariu şi pentru că nu au fost oamenii guvernanţilor înscrişi la licitaţie, nu s-a făcut privatizarea. Nu cred că vom şti niciodată adevărul despre tentativa de furt numită privatizarea Oltchim. Guvernul, când l-a acceptat pe Dan Diaconescu în licitaţie, nu i-a cerut acestuia şi proba că are banii pentru cumpărarea combinatului, pe lângă garanţia depusă, iar asta dovedeşte incompatibilitatea organizatorilor licitaţiei. Oare asta este? Eu unul nu cred că guvernul nu a avut suficienţi oameni cu experienţă care să ştie ce condiţii să-i pună lui Diaconescu în caietul de sarcini, şi nu numai lui, tuturor aşa-zişi interesaţi cumpărători. Guvernul a mers la două capete: ori vindem combinatul pe numerar (cash) şi ne tragem o parte din bani, ori demonstrăm că nimeni nu-l vrea sau nu-l poate cumpăra şi-l închidem, iar din fierul vechi ne facem bani de campanie pentru alegerile parlamentare. Oferta polonezilor de la PCC, de numai 3 milioane de euro, spune multe. Dacă nu ar fi apărut Diaconescu cu oferta lui, probabil că guvernul ar fi vândut combinatul ruşilor sau polonezilor (care tot cu mafia rusă lucrează) pe derizoria sumă de 5 milioane de euro – virament oficial şi alte 20 de milioane – în cash, iar numerarul se ştie unde ar fi mers. Să nu uităm că în USL sunt câţiva demolatori profesionişti ai industriei româneşti care au dat la fier vechi combinate şi fabrici de mare renume. Să nu uităm că unul dintre ei, Dinu Patriciu, a propus de multe ori demolarea Casei Poporului de unde el ar fi recuperat şi vândut, la casare, materiale de construcţie în valoare de cel puţin 100 de milioane de euro. Să nu uităm că şi condamnatul N0049 a dat la fier vechi multe combinate şi uzine fără să-i pese de viitorul românilor, Tăriceanu şi el, la fel a făcut, şi mulţi alţii. După părerea mea, premierul Ponta nu a avut niciun interes să privatizeze Oltchim-ul. Guvernanţii vor să-l dea prin negocieri directe, şi nu prin licitaţie, unei firme ruseşti (are datorii de plătit băiatul!). A fost schimbat caietul de sarcini, pe ultima sută de metri, ca să poată participa la licitaţie şi persoane fizice şi, apoi, l-au obstrucţionat pe DD prin diferite mijloace, de la contractul general din caietul de sarcini şi până la divulgarea unor clauze secrete care a făcut imposibil faptul ca DD să vină cu banii promişi. Jocul este prea murdar şi interesele sunt prea mari ca să-l găsească ţap ispăşitor pe DD, veţi vedea. Dar foarte interesantă este mutarea lui Vulpescu de la Oficiul Privatizării, “pion de sacrificiu”, un fel ca Gradjan, Pop şi atâţia alţii. Reţeta e destul de veche şi nu mai păcăleşte pe nimeni. Ştim, “mortul” e de vină! Din păcate, votanţii USL sunt aceiaşi care aclamau venirea minerilor în Bucureşti, care strigau din toţi bojogii că nu-şi vând ţara. Asta-i durerea în ţară noastră, că mulţi se lasă prostiţi prea uşor. Potrivit lui Victor Ponta, o nouă licitaţie pentru vânzarea combinatului va fi organizată în 2013. Tragere de timp, doar tragere de timp. Ca să treacă alegerile. În realitate, la nivel guvernamental, nu se doreşte pornirea Oltchim şi pentru asta se trage de timp până trec alegerile, iar după alegeri sigur se va face voia polonezilor de la PCC care nu vor concurenţă în zonă.
ROMEO POPESCU