Moto: „Cine stăpânește procuratura, stăpânește România!”
La sfârșitul lunii octombrie, un nou scandal a tulburat opinia publică. Șeful Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate (BCCO) Alba Iulia, Traian Berbeceanu, a fost reţinut de procurorii DIICOT, prezentat Curţii de Apel Alba Iulia și arestat preventiv. În momentul reţinerii, comisarul-şef Traian Berebeceanu, şeful Centrului de combatere a crimei organizate Alba, considerat unul dintre cei mai buni poliţişti din România, a spus că totul este o înscenare şi că-i va da în vileag pe adevăraţii mafioţi din servicii, parchete şi DIICOT, cei care lucrează mână-n mână cu Mafia. Motivând că ştia că va fi „scos din schemă”, Traian Berbeceanu s-a pregătit din timp şi, după arestare, a dat semnalul publicării unei scrisori dezvăluitoare către colegii din poliţie, denunțând mafia din poliție și procuratură.
Prin arestare, procurorii DIICOT au distrus tot ce a clădit acest om, precum Pacepa atunci când a fugit la americani, obligând SIE să-și schimbe tot aparatul. Structurile mafiote a căror destructurare a urmărit-o, se găsesc în fiecare județ al țării, protejate fie de procurori DIICOT, fie de ofițeri BCCO ori alte structuri abilitate. În cazul Berbeceanu, nu e vorba de guverne, politicieni, procurori băsişti sau antibăsişti ci doar de un stupid procuror şef şi slugile lui care îşi curăţă calea de poliţiştii incomozi ce nu-l lasă să se comporte ca pe moşia lui tac’su.
Şi din acest caz se vede că, din motive foarte bine întemeiate, procurorii tind să acapareze o putere nepermis de mare. Au ajuns să reprezinte „mâna înarmată” a unor puternici ai zilei, pe care aceştia o folosesc de cele mai multe ori împotriva duşmanilor proprii. Sigur, nu toţi procurorii pot fi acuzaţi de aşa ceva. Dar cei corecţi şi cinstiţi sunt surprinzător de ascultători vizavi de comenzile venite de la puternicii zilei.
Este halucinant ce se întâmplă în spatele ușilor închise ale unor politicieni, ale serviciilor, poliției, procuraturii și magistraturii. Este adevărat că acolo unde nu faci foc nu iese fum dar trebuie să analizăm și condițiile în care au apărut aceste fenomene, pot zice de masă, care au scindat România în două mari grupări și anume: tabăra celor care cercetează și cea a cercetaților. Nu mai există echilibru, nu mai există preocupări pentru îmbunătățirea vieții oamenilor, nu mai există încredere.
Privind la poza lui Berbeceanu, veți vedea că omul are trăsături dârze, urmaș de dac și cred că a deranjat foarte mult, într-un județ cu mult aur. Nu îl cunosc, dar îmi înspiră încredere, l-aș urma în luptă. Berbeceanu este modelul românesc al comisarului Catani care deranjează Caracatița. A mai fost unul Zaharia, prin 1997, la Iași, care a destructurat o rețea de infractori ce tranzita mașini furate din Bulgaria spre Republica Moldova și, ca să scape de el, l-au avansat la Ministerul de Interne, în București. La indigo, după ce Berbeceanu i-a adus la cunoștință scrisoarea incriminatoare prim procurorului DIICOT – Alina Bica, aceasta, în loc să demareze o anchetă, i-a propus avansarea, ca să-l extragă din zonă și să-i închidă gura. La fel a încercat și ministrul de interne Radu Stroe – PNL. Dacă au văzut că nu pot să-l ademenească cu o nouă funcție, l-au arestat. Ce mai este de comentat? Încep să-i cred și eu pe aceia care afirmă că România este o țară fără rost, în care guvernanții sunt niște impostori, retardați sau ratați biologic, unde legile sunt elaborate de pușcăriabili, penali, ciocioline masculine ori feminine, Biserica este condusă de oameni de afaceri imorali, iar Justiția este supusă presiunii mafioților și hoților. În concluzie, în România sunt vânați polițiștii profesioniști și corecți. Nu este nevoie de ei. Ce trebuie făcut?