Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Pescuitul in Romania vs. Uniunea Europeana (I)

 

      Printre multe alte capitole negociate de România cu delegațiile Uniunii Europene se numără și așa-numitul Capitol nr. 8, capitol ce face referire strictă la pescuit. Fiind vorba despre o chestiune de interes european, ce viza un aspect de integrare în civilizația Europeană , mă așteptam să găsesc în datele oficiale accesibile atât presei, cât și populației, o înșiruire de probleme ce ar trebui puse la punct. Nici prin minte nu mi-a trecut că nu voi da peste altceva decât un text insipid, inodor și incolor, abia acum dându-mi eu seama de ce din 2001 și până acum nu s-a mișcat absolut nimic în domeniul pescuitului din țara noastră. Nici un cuvânt despre amploarea pe care a luat-o braconajul, poluarea este evitată cu o diplomație păguboasă, iar despre oprirea migrației peștilor ce acum 30″“40 de ani urcau din Dunăre până la poalele munților prin construirea fără rațiune a barajelor, nici un cuvânt. Vă invit să citiți și dumneavoastră „cruntele” condiții, traduse prin indicații extrem de prețioase, impuse de comisarii europeni pentru ca fenomenul pescuit românesc să cunoască cât mai curând alinierea la cel francez, englez, german, austriac, italian, elvețian etc. Citiți și vă minunați!

Politica comunitară în domeniul pescuitului cuprinde aspecte referitoare la organizarea pieței comune, politica structurală, acordurile cu terțe state, administrarea și conservarea resurselor piscicole și cercetarea științifică în domeniu. Principalele aspecte abordate în cadrul negocierilor referitoare la acest capitol sunt capacitatea administrativă de ansamblu, precum și anumite cerințe specifice, evidențiate de unele dintre țările candidate, privind includerea mai multor specii în reglementările care guvernează organizarea pieței comune, sau privind definirea regimului specific de gestiune al anumitor zone acvatice. Determinarea accesului la resurse se face spre finalul negocierilor, pe baza unor principii generale (stabilitate relativă, competența exclusivă a Uniunii), precum și a unei metodologii cu caracter general asupra că reia s-a convenit cu țările candidate.
      În ce privește alinierea legislației, trebuie remarcat faptul că acquis-ul corespunzător capitolului 8 constă din regulamente, care nu necesită transpunere în legislația națională. Totuși, țările candidate au fost încurajate să introducă o legislație corespunzătoare în acest domeniu încă înainte de aderare, pentru ca în primul rând să pregătească administrația și operatorii pentru participarea la politica UE în domeniul pescuitului înainte de aderare, și în al doilea rând să furnizeze cadrul necesar pentru aplicarea prevederilor acquis-ului După aderare. De asemenea, s-a luat în considerare și participarea țărilor candidate în acordurile și convențiile privind pescuitul, precum și în organizațiile regionale specifice.
O evaluare a capacității administrative a țărilor candidate de a pune în practică politica comună în domeniul pescuitului trebuie să ia în calcul existența unei administrații centrale capabile să gestioneze această politică . Acquis-ul corespunzător capitolului 8 nu propune nici un model organizatoric special pentru administrație. Totuși, în ce privește piața comună și conservarea resurselor, inspecția și controlul, precum și înmatricularea flotei, acquis-ul conține cerințe foarte detaliate, atât în ceea ce privește sarcinile care trebuie îndeplinite, cât și mijloacele și metodele care trebuie utilizate.
Sunt incluse aici:
      – gestionarea resurselor, inspecția și controlul: administrațiile care efectuează inspecțiile, gestionează plafoanele permise de pescuit (TAC), cotele și capacitatea de pescuit, licențele, aplicarea măsurilor tehnice; inspectorii care pot controla activitatea de pescuit din apele naționale și activitatea desfășurată de vasele sub pavilion național în apele exterioare UE; echipamentele necesare asigurării controlului, de tipul navelor, avioanelor și vehiculelor terestre de supraveghere; utilizarea eficientă a sistemului de supraveghere prin satelit pentru respectivele vase de pescuit; o bază de date care să permită verificarea comparativă a rezultatelor operațiunilor de pescuit cu date provenind din alte surse, bază care să poată fi conectată la baza de date a Comisiei;
      – acțiunile structurale (incluzând înmatricularea flotei): o administrație care poate aplica și gestiona politica structurală în domeniul pescuitului și acvaculturii, în special programele structurale co-finanțate prin Instrumentul Financiar pentru Orientarea Pescuitului (IFOP) și prin programele multi-anuale de orientare (PMAO); măsurători ale vaselor de pescuit; înființarea unui registru al vaselor de pescuit din care să se comunice periodic date că tre registrul comun al UE;
      – politica de piață: administrații care controlează aplicarea standardelor comune de comercializare și de retragere a unor cantități de pe piață, care colectează și transmit informații privind piața și prețurile de referință și care – în măsura în care țara candidată dorește să înființeze organizații ale producă torilor – să poată pune în practică condițiile de recunoaștere a organizațiilor producă torilor;
      – regulile comunitare specifice, privind ajutoarele de stat pentru sectorul pescuitului, cu care, de asemenea, este necesar să se asigure conformitatea.
      Observație importantă: trebuie remarcat desigur faptul că acquis-ul referitor la gestionarea resurselor, inspecție și control, vizează doar în mod foarte limitat țările fără ieșire la mare, și că acquis-ul privind înmatricularea flotei este valabil numai pentru acele țări care au vase de pescuit sub propriul pavilion. De asemenea, trebuie notat faptul că acquis-ul referitor la gestionarea resurselor este diferit, în funcție de zonele de pescuit implicate (de exemplu Oceanul Atlantic, Marea Baltică , Marea Mediterană).
Negocierile cu România au fost deschise în mai 2001, în timpul Președinției Suedeze a Uniunii Europene. Capitolul a fost închis provizoriu în iunie 2001, fără să ceară perioade de tranziție sau derogări.

Bogdan Popescu