Luni. De cum am intrat pe poarta CET Govora şi am anunţat că eu sunt cel care-l înlocuieşte pe Mihai Bălan în Consiliul de Supraveghere am simţit că ceva nu e în regulă. Portarul a început să râdă cu sughiţuri şi când s-a potolit a chemat două femei de serviciu, care au început să se tăvălească pe jos de râs. Râdeau toţi ca apucaţii şi, printre hohote, abia au reuşit să-mi explice unde am biroul.
Marţi. Azi m-am întâlnit la toaletă cu un alt membru în Consiliu. Am profitat că se încheiase la pantaloni şi l-am întrebat ce anume trebuie să facem. A râs superior şi mi-a zis că o să-mi dau seama şi singur.
Miercuri. Femeia de serviciu care-mi face curăţenie în birou e o bruneţică focoasă. Din câte am putut observa, nu poartă lenjerie intimă. Când i-am spus colegului, mi-a zis că am spirit de observaţie.
Joi. Am observat că oamenii nu prea au chef de muncă pe-aici. Se merge pe principiul filosofiei marxist-leniniste timpul trece, leafa merge. Am consemnat asta în caietul personal.
Luni. A trecut deja o lună şi nu mai îmi bat capul întrebându-mă ce caut aici. Supraveghez intrarea să văd când apare secretara cu salariile noastre şi primele promise!