INTERES. Emilian Frâncu e stresat nevoie mare. El vrea să afle, cu orice chip, numărul persoanelor angajate la saloanele specializate în masaj erotic, crezând cu tărie că multe dintre aceste locuri funcţionează ca paravane pentru prostituţie. Senatorul liberal vrea să ştie „câte saloane de masaj erotic sunt în evidenţa Fiscului” şi dacă angajatele sunt înregistrate cu carte de muncă şi dacă lucrează în condiţii conforme cu reglementările în vigoare.
Parlamentarul PNL are, tot mai adesea, în ultima vreme, preocupări dintre cele mai intelectuale. Nemulţumit de faptul că nu reuşeşte să câştige capital de imagine doar din faptul că, vorba şefului său de campanie, Traian Dobrinescu, s-a transformat „în agenda electorală” a primarului PDL, Romeo Rădulescu, Emilian Frâncu a decis că e mult mai bine să intre în categoria „senatorii susţin lucruri trăsnite”. Zis şi făcut! Zilele trecute, el l-a interpelat pe ministrul Finanţelor, Gheorghe Ialomiţeanu, căruia, cum spuneam, i-a cerut informaţii privind „numărul persoanelor care practică masajul erotic având contract de muncă”, nutrind convingerea, că, de fapt, „aceste domnişoare” se ascund, de fapt, în spatele prostituţiei.
Cu toate că se erijează, de fiecare dată când are ocazia, într-un veritabil „salvator” al omenirii, lăudându-se cu „munţii” de bani pe care i-a adus în judeţ şi sutele de iniţiative legislative care au schimbat traiectoria cometelor din univers, el nu a reuşit niciodată să iasă prea mult în evidenţă şi nici să fie serios luat în seamă de presa centrală. Singurele acţiuni care l-au făcut „celebru” au fost cele în care senatorul a fost prins de o televiziune centrală în momentul în care-şi număra banii pentru o deplasare în interes de serviciu în Parlament sau când a fost inclus în lista parlamentarilor care fac afaceri cu statul. Era să uităm! A mai fost luat la ochi, tot de presa centrală, în momentul în care se pregătea să plece într-o excursie costisitoare, plătită din bani publici. Momentul de „glorie” a durat, totuşi, extrem de puţin, iar Emilian Frâncu s-a simţit singur şi trist fără să mai fie sub lumina reflectoarelor, doar şi pentru câteva minute. „Câte firme care funcţionează sub o formă sau alta ca saloane de masaj erotic sunt în evidenţa organelor fiscale? Ce calificare profesională le dă dreptul acestor persoane să fie remunerate pentru servicii denumite generic masaj erotic? De ce se evită sistematic stabilirea unui cadru legislativ care să permită controlul acestor stabilimente deoarece impozitarea corectă a acestei activităţi de masaj ar aduce venituri însemnate bugetului de stat? Câte controale au fost făcute de reprezentanţii Ministerului Finanţelor la nivel de ţară la firme care au ca obiect de activitate de masaj”, se întreabă Emilian Frâncu. Mai mult, senatorul susţine că termenul de „masaj erotic” nu apare în Codul CAEN şi nici într-o prevedere legală comercială, „cadrul legislativ fiind pe cât de neclar, pe atât de permisiv. „Sunt numeroase apariţii în presă care arată cum Poliţia Română a dispus închiderea diverselor saloane de masaj pentru că funcţionau ca paravan pentru practicarea prostituţiei sau a traficului de persoane”, mai zice parlamentarul.
Senatorul Sex şi Crimă
Faptul că senatorul se arată, subit, interesat de numărul saloanelor de masaj erotic este surprinzător, mai ales că, pe vremuri, parlamentarul scria la revista „Sex şi Crimă” pe care la un moment dat a şi patronat-o. Ne aducem aminte şi câteva dintre titlurile din „revista-minune”, care erau de-a dreptul vulgare: „Viol veneţian”, „Sex în tren”, „Perversiuni cu copii!” sau „Dialog cu o curvă”.
Parlamentarul liberal Emilian Frâncu a debutat, ca jurnalist, la o revistă cu conţinut explicit sexual ce apărea la începutul anilor ’90, intitulată, sugestiv, „Sex şi Crimă”. În publicaţia despre care facem vorbire, apăreau articole obscene, care ruşinează chiar şi foaia de ziar. Trebuie spus că şeful PNL Vâlcea de acum îşi semna cele mai multe dintre articole cu pseudonimul MERLIN, nume care a aparţinut, de fapt, unui vrăjitor legendar. Se asemăna acestuia. Mai mult, firma editoare a revistei era SC REGAL SRL, societate administrată de el, iar articolele ce au văzut lumina tiparului în broşurică sunt greu de reprodus, datorită cuvintelor triviale folosite de autor/autori. După ce a fost colaborator cu Securitatea, a scris pentru reviste cu conţinut pornografic şi a fost implicat , acum mai mult timp în urmă, într-un scandal legat de existenţa unor casete care-l arată în ipostaze compromiţătoare alături de câteva domnişoare, Frâncu a devenit politician şi mare şef de partid. Acum, în pofida unui trecut care nu-l recomandă pe scena politică vâlceană, deputatul liberal îşi doreşte un nou fotoliu de parlamentar, alegând să candideze în colegiul senatorial Brezoi-Horezu.
La vremea aceea, „Sex şi Crimă” era o publicaţie nocivă pentru minte şi spirit. De aceeaşi părere era şi jurnalul naţional ADEVĂRUL care, în paginile sale, pe atunci, a tras un semnal de alarmă cu privire la mesajul pornografic pe care fascicolul îl transmitea, numindu-l „Un fenomen cu adevărat periculos care renaşte în presa noastră, într-un moment în care îl credeam cu desăvârşire dispărut!”. Textul era semnat de ziaristul Mircea Bărbulescu care cerea interzicerea revistelor de genul „Sex şi Crimă”, pe motiv că perverteşte mintea cititorilor.
Puţini sunt cei care ştiu că, după Revoluţie, Emilian Frâncu, cunoscut pe atunci drept MERLIN, zicea că are veleităţi de bioenergetician, parapsiholog, ghicitor în palmă şi medium, devenind un adevărat şarlatan. Pentru a putea da suport afirmaţiei, din nou, ne vedem nevoiţi să facem trimitere la revista „Sex şi Crimă”. Iată cum îşi făcea publicitate Frâncu, în propria-i revistă: „Dragi cititori! MERLIN – unul dintre pionerii cercetării ştiinţifice în domeniul bioenergiei şi parapsihologiei din ţara noastră (cel care în publicaţia REPORTER a început încă din februarie 1990 – în premieră absolută în România – să prezinte săptămânal un vast studiu despre VIAŢA DE DINCOLO DE MOARTE şi analize zodiacale) vă stă la dispoziţie!”. E greu de crezut că Frâncu, cel pe care îl vedem astăzi vorbind cu atâta ardoare despre fenomenul politic, cultural, social şi economic în ale sale tinereţii valuri, credea că are calităţi de telepatist, telekinezist, de premoniţie, magnetism… Şi, mai nou, intens preocupat de numărul saloanelor de masaj erotic din ţară!