În şedinţa Senatului de luni, 5 martie a.c., senatorul de Vâlcea, Romulus Bulacu a ţinut o declaraţie politică în legătură controversele care le-a creat proiectul de lege care prevede plafonarea dobânzii effective anuale pentru creditele ipotecare şi de consum.
“Pentru că Senatul a adoptat recent proiectul de lege care prevede plafonarea dobânzii efective anuale (DAE) pentru creditele ipotecare și de consum, fapt ce a stârnit controverese în spaţiul public, vin în faţa dumneavoastră pentru a explica votul dat împotriva acestui proiect, pe care nu-l consider, în ciuda aparenţelor, unul benefic pentru populaţie. Această măsură are un caracter confuz; deşi creează senzaţia populistă că politicienii au împiedicat o “jupuire” a clienţilor din partea băncilor, de fapt, s-a “reuşit” compromiterea întregului sistem de creditare.
Persoanele cu riscuri mai mari, dar care până mai ieri puteau accesa un credit, astăzi nu o vor mai putea face. Şi aici discutăm atât de persoane cu venituri mici, cât şi de persoane cu venituri mari. În cazul creditelor ipotecare/ imobiliare, ca o consecință a limitării ratei dobânzii, și acestea vor avea de suferit. Ne așteptăm la o creștere a garanțiilor cerute de bănci, ceea ce va determina scăderea sumei creditului acordat unui client, față de momentul actual. Astfel, în condiţiile în care cererea de credite ipotecare se va diminua, este posibil ca piața imobiliară să aibă dramatic de suferit pentru că nu va mai exista același nivel de cerere prin credit. Vom asista la o reacție în lanț, unde, din păcate, tot consumatorii de credite vor avea de suferit, nu neapărat băncile. Deci, beneficiul pentru clienți este discutabil.
Economia nu face politică, iar experiența internațională a plafonării ratei dobânzii la creditele pe termen scurt și cu risc ridicat indică într-o măsură covârșitoare că efectele negative le depășesc pe cele pozitive. Reprimarea pieței microcreditelor duce la reducerea gradului de competiție pe piață, nu rezolvă problema supra-îndatorării unor debitori și stimulează creditarea ilegală. Astfel, clienții riscanți vor fi aruncați în brațele unor sisteme alternative de creditare, nereglementate de BNR, precum cămătari, case de amanet sau rețele de finanțare alternativă directă.
Indiferent de nivelul de dezvoltare al economiei în care a fost implementată, plafonarea dobânzilor a redus accesul la credit al persoanelor sărace, a subminat costul transparent al creditului prin creșterea comisioanelor, nu a contribuit la reducerea gradului de îndatorare și nici scăderea volumului creditului de consum, îngustând însă gama produselor de creditare disponibile și, implicit, opțiunile de alegere pentru utilizatorul de servicii financiare.
Dinamica PIB și situația financiară sunt un factor esențial al cererii de credit. În România, creșterea cererii de credit și extinderea activității furnizorilor de microcredite (IFN) se explică prin creșterea economică robustă și accelerată, a salariilor și veniturilor din ultimii ani. În timp ce dimensiunea importantă a economiei informale face greu de determinat gradul real de îndatorare al debitorilor, creșterea susținută a veniturilor sugerează creșterea capacității de îndatorare.
Plafonarea dobânzilor este o măsură anti-piață și în contradicție cu tot ce înseamnă libertate economică. Este o măsură criticată de o bună parte din specialiștii de la Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială prin prisma efectelor adverse pe care le generează. Este o măsură care nu a produs rezultatele așteptate în economiile care au optat pentru a face acest lucru și care, în cele din urmă, au fost nevoite să renunțe la ea. Este o măsură care distorsionează semnificativ și ireversibil piața creditării bancare alterând concurența în sector între bănci și instituții nebancare care oferă produse de finanțare complementare și substituibile într-o oarecare măsură. Este o măsură care nu are cum să genereze efecte economice pozitive atâta timp cât limitează accesul unor clienți “nebancabili” la servicii legale de creditare, cât îi împinge către zona mai puțin formală a finanțării pe toți cei care nu pot avea cont bancar sau nu au cont bancar din diferite motive.
Măsura pune nejustificat și nedrept egalitate între produsele de creditare oferite de instituțiile financiare nebancare și instituțiile bancare, considerând aceste finanțări ca fiind omogene sub aspectul riscurilor asumate, al formalismului și al garanțiilor aplicate. Intervențiile băncii centrale trebuie să fie cât mai neutrale și cât mai puțin dedicate unui anumit tip de operatori (băncile comerciale) în dauna altui tip de operatori (instituțiile financiare nebancare). Piața trebuie să fie lăsată să ofere toată gama de servicii financiare (de creditare) pentru toate categoriile de utilizatori.
Reglementarea excesivă sau reglementarea cu dedicație înclină nedrept balanța înspre o parte sau alta a pieței cu consecințe nefaste și ireversibile care se vor vedea în timp” a declarat senatorul Romulus Bulacu.