RUPŢI DE REALITATE. Parlamentarul PDL, Dorel Jurcan, a ajuns o mumie politică, plimbată doar pe la momente festive. Cum se anunţă pe meleagurile noastre câte o vizită de la centru a mai marilor din PDL, hop! apare şi senatorul portocaliu, lipit de câte o oficialitate, ca să dea bine la televizor. Din când în când, mai apare şi pe la conferinţă de presă, unde vorbeşte despre politică dintr-o perspectivă virtuală, uitând să diferenţieze utopia de real. Iuliana Moise, colega sa de partid, ca şi Jurcan, apare tot atunci când e vorba de „mondenităţi” politice, pupându-se de zor, fără reţineri, cu cei pe care până deunăzi îi înjura de mama focului în spaţiul public. În rest, ei rămân două figuri anoste, care au cam sărăcit capitalul de imagine al PDL.
Articolul nostru de astăzi nu va avea ca personaj principal un singur politician, ci doi, pentru că ne-am gândit că e mai bine ca ei să fie prezentaţi, la pachet, doi într-unul, căci priviţi în ansamblu aproape că se contopesc.
Presa, dar şi cetăţenii judeţului, i-au reproşat de nenumărate ori lui Jurcan că de când este în Senatul României a fost permanent în coada clasamentului, fiind cotat ca unul dintre cei mai leneşi parlamentari. Acest lucru nu l-a deranjat prea tare pe alesul nostru, arătând că vânează cu o dorinţă nebună funcţiile politice din interiorul partidului, pe care atunci când a avut şansa să-l conducă a eşuat lamentabil, şefii de la Bucureşti cerându-i fostului primar al municipiului Mircia Gutău să preia frâiele.
Nu-l mai văzusem de foarte multă vreme pe Dorel Jurcan. Nu putem spune neapărat că-i duceam lipsa, dar îndelungata sa absenţă ne determina să credem că poate, cumva, omul a preferat, posibil conştientizând că politica nu-i de el, să stea pe linia moartă lăsând pe alţii în faţă. Acum, de curând, el a apărut ca din pământ la întâlnirea cu ministrul Elena Udrea de la primărie, unde a schiţat câteva zâmbete în faţa aparatelor de fotografiat şi a schimbat impresii cu colegii de partid. Cu toate că nu a dovedit nimic în politică, nici nu ar fi avut cum pentru că nu a înţeles-o, Jurcan nu vrea să se dea bătut. Potrivit surselor din partid, el vrea să ajungă preşedinte al pedeliştilor din judeţ. Şi e pregătit să calce pe cadavre pentru ţelul său.
Din când în când, ca cetăţenii să nu uite definitiv de existenţa sa, el îşi mai dă cu părerea despre te miri ceva, irelevant de altfel, tratând cu sictir pe toţi cei îi demonstrează faptic că greşeşte în tot ce face şi tot ce spune. De multe ori, din cauza prunelor din gură, abia dacă înţelegi ce spune…
Iuliana Moise şi pupicii ei portocalii
Sub masca de om calin, sentimental a pedelistei Iuliana Moise se ascunde o înverşunare teribilă, indemnă pentru o femeie. Despre ea, în politica locală s-a vorbit puţin şi rezervat. Nimeni nu a văzut în ea un politician de valoare, dar nici nu a fost denigrată, plecând de la considerentul că oricare personaj public merită o şansă pentru a demonstra de ce este capabil. Atunci când a început războiul cu Valentin Iliescu, un „alogen” de la centru care doreşte funcţia de preşedinte al PDL Vâlcea, din spirit de echipă, Moise a început să pună tunurile pe acesta, declarându-i război. I-a transmis că echipa de politicieni nu-l doreşte şi că ar fi mai bine să se întoarcă la Bucureşti. I-a zis că are toate dovezile că nu este membru al partidului din care face parte şi, deci, nu poate candida la funcţia de preşedinte. S-au tăvălit public reciproc, prin nămol, prin iarbă verde, de ai fi zis că-şi scot ochii şi alta nu. După un timp, s-au împăcat şi s-au pupat, jurându-şi iubire eternă cu ochii umezi de fericire.
Cu ocazia vizitei Elenei Udrea în Râmnic, a venit şi Iuliana Moise care se pupa de mama focului cu prietenul său politic Iliescu, decupându-şi faţa într-un zâmbet larg. În tot acest timp, pe faţa lui Jurcan care privea retras scena, deloc mişcat ca ceilalţi, au început să apară semne de îngrijorare. Primul gând care i-a venit în minte a fost acela că Iliescu, ajutat de Moise şi alţii, are reale şanse de a pune mâna pe partid. Înfiorat de acest gând, s-a lipit de Elena Udrea, la care se uita ca la o stea luminoasă, cerşindu-i din priviri ajutorul. Cu un buchet imens de flori în mână, doamna ministru nu i-a observat privirea şi a plecat de lângă senator, de parcă nici nu l-ar fi văzut, iar undeva, în spate, Iuliana Moise stătea nemişcată, cu buzele încă ţuguiate, de la pupicii daţi lui Iliescu.
OLIVIA PÎRVU-CÎRCIU