Doar cu câteva zile în urmă, a luat sfârşit ancheta unui complet de judecată al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNDC), împotriva mea, pentru vina de a fi publicat un editorial prin care învinuiam intelectualii că nu participă la treburile cetăţii, acceptând tutela unor etnici, conaţionalii noştri de origine rromă fiind aceia care ne conduc de cele mai multe ori, alături de alţi conaţionali, din interiorul unor partide unde s-au cocoţat în funcţii, numai pentru că au bani şi cu ei au cumpărat conştiinţele liderilor acestora. Sintagma folosită în titlul editorialului “Ţiganizarea României” i-a scandalizat pe nişte olteni şmecheri ce au pus bazele unei fundaţii pentru apărarea drepturilor ţiganilor (finanţată din fonduri europene, desigur!), reclamând, autorităţii guvernamentale amintite mai sus, situaţii şi scrieri apreciate de ei – “policy offiter”, după cum îşi zic – ca fiind discriminatorii pentru etnia din care nu fac parte şi nici nu o cunosc bine în activitatea ei socială. La această oră, nu cunosc verdictul ce se va pronunţa, dar anticipez că voi fi sancţionat, după cum a fost sancţionat şi preşedintele Traian Băsescu, pentru acea sintagmă devenită notorie “ţigancă împuţită”, pronunţată – nu în public, ci în intimitatea familiei sale. Şi mai sunt sigur de pedeapsă, pentru că aceia care m-au anchetat nu poartă nume româneşti, iar unul dintre ei, Istvan Hadler, s-a şi ante-pronunţat împotriva mea, comportându-se cu o ostilitate de neînţeles. Acest lucru m-a determinat să le amintesc “judecătorilor” versurile poetului Adrian Păunescu, cu referire la uciderea lui Mihai Viteazu (“Unde s-au aflat românii/Când ne-a fost ucis viteazul”), parafrazându-le prin “Unde se afla românii, când voi fi eu pedepsit?”. Evident, asta a scandalizat “completul”, dar întrebarea pusă reprezintă situaţia românilor în actualul context social, politic şi economic contemporan, iar ancheta defineşte botniţa care încearcă să li se pună ziariştilor, obstrucţionând libertatea de exprimare. Toate acestea nu se vor uita curând, înţelegând că migrarea nomazilor prin întreaga Europă reprezintă politică de stat. Nimeni nu-l poate uita pe Ion Iliescu, prin 1990, când, conferind cu militanţii sindicali din CNSLR, Confederaţia Frăţia, “Solidaritatea ’90” şi alte centrale sindicate, a făcut afirmaţia că «degeaba se aduc acuzaţii regimului Ceauşescu pentru “Cortina de fier”, pentru că, mai devreme sau mai târziu, aceasta se va instala din nou, vina purtând-o ţiganii ce vor speria vestul» – citat din memorie. Pentru cei prezenţi la întâlnirea VIP, cele menţionate de şeful statului nu au fost o surpriză prea mare, guvernul (de atunci) dându-le înapoi, ţiganilor, aurul confiscat de comunişti, pentru că aceştia să bată Europa în sus şi în jos, ştiindu-se defectele lor care, cu siguranţă, vor determina guvernele din vest să limiteze românilor mişcarea în lume. Prin acest act de bunăvoinţă faţă de ţigani, România post-revoluţionară a lui Iliescu a cotonogit orice urmă de civilizaţie din teritoriul nostru geografic. Apoi, întâmplător, etnicul Pleşu a conceput “Memorandumul din 1995”, act oficial ce a fost semnat de prim-ministrul Petre Roman, impunându-ni-se ca ţiganilor, în relaţiile oficiale, să le spunem “rromi”, creând, instituţional, confuzia voită între “români” şi “rromi”. Iar ca să fie totul fără putinţă de tăgada, pe paşapoartele cetăţenilor români, la naţionalitate, s-a scris “ROM”. Pas, europeanule, de a te mai detaşa de confuzia creată de conducătorii noştri contaminaţi de prostie. Şi astfel, în Vest, suntem consideraţi “ţigani”, suferind insulte, persecuţii, discriminare şi chiar molestări fizice. Ce ar mai fi de zis, acum, când, guvernul francez şi-a intensificat politica de desfiinţare a taberelor ilegale de rromi şi de expulzări către România şi Bulgaria? Să facem o incursiune în trecut şi să ne amintim că după dec ’89, ţiganii români au făcut primul drum în Europa ca să ne reclame forurilor internaţionale ca statul român îi discriminează? Şi, ca urmare, forurile internaţionale au bătut obrazul statului nostru, recomandându-i-se să fie tolerant cu această etnie neîncadrată social, până atunci. Pe acest fond, ţiganii români au fost consideraţi persecutaţi de către români. Astfel, ei au primit prea multă atenţie, azil, bani şi drepturi, în toată Uniunea Europeană şi, în special, în Franţa. În acest timp România era criticată peste tot pentru nerespectarea drepturilor minorităţilor, numai pentru că ţiganii declarau aceasta la unison pentru avantajele pe care le aveau din recunoaşterea dreptului lor ca azilanţi politici. “Bruneţii’ noştri nu au oferit în schimb nicio dovadă a faptului ca erau opresaţi. Nici nu aveau cum să ofere vreo dovadă în acest sens, pentru că românii nu i-au opresat niciodată pe ţigani. Mai degrabă a fost invers, ţiganii i-au opresat pe români. E bine că ţiganii au arătat de ce sunt în stare peste tot pe unde s-au dus în Europa… Poate aşa vor înţelege şi cei care le plângeau de milă prin anii ’90, că nu-i discriminează nimeni şi că, în majoritate, sunt o comunitate greu de asimilat. Înainte de deschiderea graniţelor spre vest, România era acuzată, prin emisiunile TV din occident, de discriminare rasială faţă de ţigani iar acum, când aceştia au năvălit peste occident având practic aceleaşi obiceiuri, francezii nu mai ştiu cum să găsească soluţii să scape de ei, acuzând că ţara noastră nu depune eforturi financiare pentru a-i integra în societatea românească. Numai că România nu poate controla exodul ţiganilor şi nici nu are dreptul să o facă atât timp cât vorbim de drepturile omului şi de dreptul la libera circulaţie a persoanelor în UE. Ţiganii stau acolo unde sunt toleraţi şi acolo unde sunt încurajaţi, acolo unde le e bine. Modul lor nomad de viaţă, viaţa lor mizeră îi face pe aceştia să nu aibă o patrie şi să se adapteze foarte bine oriunde. Cât le-a fost bine au stat în România, când au dat de sursa de bani occidentală, au plecat în vestul Europei, atraşi de naivitatea şi dărnicia europenilor. Pe Sarkozy nu-l interesează nici cât negru sub unghie ce se va spune în urma expulzării ţiganilor. Critica vine şi trece. Însă, mai mult ca sigur, preşedintele Sarkozy va câştiga votul câtorva zeci de mii de francezi care s-au săturat până peste cap de mizeriile ţiganilor din Europa de est.
Romeo Popescu