Guvernul emanat din flăcările de la Colectiv nu a reușit să scoată în stradă decât 17 oameni, la un an de celebrare de guvernare tehnocrată. Anunţat cu surle şi trâmbiţe pe reţelele de socializare, evenimentul la care peste 2.400 de oameni se declaraseră interesaţi, iar 544 chiar au spus că vor participa la miting s-a dovedit a fi un mare fâs. Practic, la miting au fost prezenţi mai mulţi jurnalişti decât ong-işti, oameni simpli sau susţinători ai lui Cioloş.
De câtă susținere se bucură guvernul tehnocrat? Jenant, penibil, de râsul lumii! În plină campanie electorală, cu poza lui Cioloş pe toate afişele PNL, la respectivul eveniment au participat câţiva oameni, 17 la număr, pentru că fiind atât de puţini, jurnaliştii au reuşit să îi numere.
Ce este tragic în toată această tărășenie? Spiritul civic, societatea civilă, români mânați de revoltă… sunt doar vorbe goale. Românii sunt comozi. Ei nu ies în stradă decât scoși de partide sau de alte interese, ca să le spunem așa. Ne aducem aminte cum a început totul? Cu un an în urmă, ca urmare a unei tragedii fără precedent, cea de la clubul Colectiv, unde au murit 66 de tineri, iar sute au rămas schilodiţi pe viaţă, românii au ieşit în stradă strigând cât îi ţinea gura: Corupţia ucide!
Mii de oameni, profund impresionaţi de dramele care se perindau din oră în oră la jurnalele de ştiri, au ieşit atunci în stradă protestând împotriva unui sistem, din cauza căruia, ziceau ei, au murit 66 de tineri. La presiunea străzii, guvernul Ponta a demisionat, preşedintele Iohannis a îndemnat oamenii la proteste în continuare, ca să nu mai vorbim despre ambasadorul SUA, care dădea sfaturi şi parcă preda dintr-un manual despre cum să protestezi în România.
Ce s-a schimbat de atunci până azi? Practic nimic. Pentru că după ce am aflat că şi corupţia ucide, nu am mai aflat nimic de un an încoace. Răspunsul la întrebarea esenţială de ce ucide corupţia nu l-am primit încă de la instituţiile abilitate, iar deocamdată anchetele bat pasul pe loc. Ştiu că sunt argumente, întotdeauna sunt: e multă muncă, sunt multe victime, e un dosar complicat etc.
Părinţii ai căror copii au murit în acel fatidic incendiu nu au primit nicio consolare de la instituţiile statului. În afara faptul că i-au văzut pe cei trei patroni de club plimbaţi cu cătuşe pe la televizor şi carierele câtorva lideri politici îngropate, nimic nou sub soare.
„Aceasta este pentru prima oară în istoria României când ne strângem în număr mare, nu ca să dăm jos ceva, nu ca să protestăm pentru vreo lege imbecilă pe care parlamentul vrea sa o implementeze, ci doar ca să susţinem şi să încurajam progresul şi bunul simţ”, era îndemnul de mobilizare postat pe pagina special creată pentru organizarea evenimentului. De la plus la minus infinit oare cifra 17 pe unde s-o afla? Probabil că foarte aproape de lipsa de bun simţ a unora, care chiar au crezut că pot manipula într-un mod grosolan un eveniment tragic, soldat cu moartea unor tineri, care nu vroiau decât să se distreze şi să asculte muzică bună într-o seară de vineri.
Da, a fost o mare tragedie, păcat de tinerii aceia care au murit, însă n-aş vrea ca timpul să-mi dreptate şi singurul beneficiu în urma a ceea ce s-a întâmplat la Colectiv să fie acela că s-a schimbat guvernul? Ar fi păcat, mare păcat!