În cadrul guvernării USL, situaţia PNL este clară. Un semi-eşec. S-a ajuns la o situaţie cu atât mai delicată cu cât toate sondajele arată un Crin Antonescu aflat în cădere liberă şi un PNL având jumătate din scorul PSD. La toate acestea adăugaţi sabotajele interne ale grupării Ruşanu – Chiţoiu şi veţi înţelege totul. Cei doi lideri controlează o bună parte din partid, dar s-au predat în timp premierului Victor Ponta. Prin ei, gruparea care conduce România, Viorel Hrebenciuc – Ilie Sârbu – Felix Voiculescu şi-a făcut jocul. În acest peisaj, cam dezolant pentru liberali, Antonescu nu pare să aibă prea multe opţiuni. A încercat, în decembrie 2013, să joace cartea ieşirii de la guvernare, dar nu i-a ieşit din diferite motive, unul din ele fiind opoziţia din propriul partid. Acum îl susţine pe Klaus Johannis, primarul Sibiului, la funcţia de vicepremier şi ministru de Interne.
S-a spus, pe bună dreptate, că este un şah dat premierului Victor Ponta. Dar este doar o mişcare de imagine. Greu de închipuit că de mâine un primar de provincie care a văzut România din maşină şi a avut norocul să primească nişte pomeni, din mila unor saşi, se va apuca să se ia la trântă cu corupţia şi va da iama printre găinari. Vizitaţi Sibiul, dar nu vă lăsaţi amăgiţi de ceea ce vedeţi doar în centru, unde s-au făcut câte ceva numai datorită festivalurilor care se ţin în piaţă, ci vizitaţi toate cartierele ca să vă daţi seama că în mandatele avute Iohannis nu a făcut mare lucru, dar este votat fiindcă a ştiut să-şi creeze o aură de aparţinător al etniei germane despre care se spune că sunt gospodari şi corecţi.
Dacă ne închipuim că ajuns ministru sau chiar vice-premier, oricât de cinstit şi corect ar fi, are vreo şansă să schimbe ceva, se cheamă că ne îmbătăm cu apă rece. Guvernul român este eminamente politic iar cum la noi, ca oriunde, politicii ii trece trotuarul prin camera de serviciu şi cei care compun guvernul nu sunt puşi acolo să facă treabă ci să asigure continuitatea la putere, să favorizeze grupurile de interese şi să facă „frumos” înaintea alegerilor. Deci ce va face Iohannis? Nimic. Nici el nu-şi dă mai mult decât câteva luni în guvern. S-ar putea cu ocazia asta să-şi piardă şi bruma de credibilitate pe care o mai are. Ca primar al Sibiului a prins o conjunctură favorabilă de proiecte bănoase „Sibiul, capitală europeană a culturii”. Au curs bani gârlă. Dacă Iohannis ar fi fost primar la Tecuci, un oraş cu alte date istorice, geografice, economice şi culturale şi făcea din Tecuci o capitală culturală europeană, atunci aş fi înţeles meritul lui, dar aşa…
Politica românească începe să semene cu o mlaştină în care mişună aligatori. Roşii, roz şi albaştri. Dar mai ales roşii! Antonescu nu mai are nici o şansă de alegere după trecerea temporară la Cotroceni, în timpul loviturii de stat, al cărui co-autor a fost Ponta. Amândoi, din punct de vedere european, sunt arşi. Dar Ponta dispune de două televiziuni care va freca ridichea fără răgaz, de o masă de năpăstuiţi pentru care un kil de cartofi şi o cipilică reprezintă un mare progres. Başca aparatul de partid, uns cu toate alifiile comuniste şi care a infiltrat toate posturile cheie în economie şi politica. Plus ce mai are Voiculescu ca economii. Pentru Voiculescu, Ponta este ultima carte posibilă. Aşa că doamnelor şi domnilor, ori vă treziţi şi daţi cu toţi ăştia de pământ, atât la euro-parlamentare (locul de „azil” călduţ al rudelor), la parlamentare (locul de făcut nimic al capilor de famiglie) şi la prezidenţiale (locul în care s-ar putea proteja încă două decenii, cel puţin!). Puterea vă aparţine, dar trebuie revendicată, câştigată! De ce nu în stradă, întâi, şi, la urne, după aceea?