Într-o societate cu capul pe umeri, etica individului, cât şi alegerea pentru o funcţie anume în societate, ar trebui să fie calea demnă de urmat, atât pentru alegător cât şi pentru ales. Faptul că lucrurile nu stau aşa, demonstrează că nu trăim într-o societate ideatică, ci într-una cât se poate de reală, viciată de propriile noastre interese, fapt pentru care regulile trebuiesc consolidate cu cerinţele societăţii. Vendetele personale sunt eterna dramă a României. Orbul ofuscării, patetismul gomoşeniei şi impertinenţa mitocăniei – au dus şi continuă să ducă România, efectiv, la pierzanie. Cu toate că fură, patronează crime, mint şi manipulează, indivizii ofuscaţi, gomoşi şi mitocani nu dau un ban pe România şi pe oamenii ei. Tot ce contează pentru ei este revanşismul armaghedonist, cu deviza: după mine potopul! În ediţia trecută, l-am criticat pe liderul PSD Victor Ponta pentru că, prin gestul său necugetat (sau, poate, chiar calculat!) de a reclama problemele interne ale României grupului socialiştilor europeni de la Strasbourg, unde a cerut sprijinul acestora împotriva “abuzurilor PD-L şi a Guvernului Boc”, a trădat viitorul ţării, iar nouă ne-a arătat cât de mult se străduiesc liderii opoziţiei pentru binele ce zic că ni-l vor. Au ajuns să ceară ei înşişi blocarea accesului României în spaţiul Schengen. De aici, de la această critică şi până a fi insultat pe forumul ziarului, de diverşi indivizi roşii până în măduva oaselor, nu a fost prea departe. Ba, unul dintre ei, cu patetism, a supralicitat: “Doamne, cu ce te-or avea ăştia la mână, de te dai la Ponta?”. Ei bine, iată că nici critică nu mai suntem lăsaţi să facem de simpatizanţii PSD, deşi critica asta vizează demnitatea, patriotismul şi unitatea naţională ce nu trebuiesc murdărite de nimeni. Vai de noi ce şerpăria dracului este acum în România! Cum să facem să meargă bine economia ţării, să fie reformate instituţiile statului, astfel încât să avem oameni competenţi care să-şi facă datoria, dacă, din păcate, suntem sabotaţi de scursori puse în slujba banului şi a intereselor meschine ale unor afacerişti analfabeţi, iar populaţia sărăcită nu vede că datorită guvernărilor de până acum, a înavuţiţilor de până peste poate şi a mogulilor de presă, am ajuns unde am ajuns? Populaţia se lasă orbită de criza economică ce ne bântuie şi tinde să se alieze cu jegurile care promit marea cu sarea numai ca să le fie lor bine, să scape de procese penale de fraudare a statului, de evaziune fiscală şi alte potlogarii pe care le-au făcut şi păcălesc oamenii săraci cu duhul şi care înghit găluşca pe care liderii înavuţiţi de mogulii hrăpăreţi le-o aruncă. Ce nu înţelegeţi oameni buni că nu mai sunt bani la bugetul statului, tocmai din cauza unora ca SOV, Patriciu, Voiculescu care se eschivează să dea sutele de milioane de euro, impozite şi taxe datorate statului român? Indivizii ăştia vor să aducă la conducerea statului pe marioneta de Ponta, papiţoiul lui Ilici Iliescu, duşmanul din interior care ne-a furat revoluţia şi din cauza căruia suntem noi acum în stadiul acesta de sărăcie. Iar Ponta, prin turnătoria de la Strasbourg, vrea să ne izoleze de Europa, singura şansă a noastră de deschidere spre piaţa muncii bine plătită, a ne face traiul zilnic mai bun. Eşecul cel mai grav înregistrat de PSD este, de departe, dezamăgirea care s-a dovedit a fi Victor Ponta. Instalat ca o mare speranţă, Ponta a demonstrat că este doar un băieţaş arogant, plin de tupeu, cu mult zel, idei politice proprii zero şi aceeaşi lipsă de umor şi spontaneitate de care s-au făcut vinovaţi toţi liderii social democraţi – de la Iliescu şi Năstase până la Geoană. De fiecare dată când îl priveşti pe Ponta îţi pare că vezi un băiat supărat pe toată lumea, pentru că nu este iubit. După ce a interzis accesul maşinilor în curtea partidului, Ponta a fost înghiţit de Năstase şi Iliescu. Ei decid, ei gândesc, ei hotărăsc. În ciuda tinereţii, cel mai mare eşec al lui Ponta este ratarea şansei de a se rupe de imaginea comunistă a partidului. Din ziua alegerilor, când Ponta i-a mulţumit sfiit lui Iliescu pentru ajutorul acordat, partidul a revenit la matca sa arhicunoscută. De aici, până la derapajele cu tentă extremistă pontate de Victor, nu a mai fost decât un pas. A fost PSD vreodată un partid care să aibă drept ţintă bunăstarea cetăţenilor României, a celor mulţi? Nu! Există bunăstare în România mai ales la nivelul oamenilor simpli, a proletarilor? Nu prea… A fost PSD partidul care a încercat prin orice metode şi cu orice preţ menţinerea comuniştilor în structurile de conducere ale României? Da. Avem comunişti la nivel înalt. Avem. A fost PSD partidul care s-a opus cu toată puterea unei bune funcţionări a Justiţiei, a instituţiilor democratice ale Statului? A fost. A reuşit? A cam reuşit. A fost PSD partidul care a ajutat nomenclatura roşie să-şi însuşească în mare parte bogăţiile României? Da. Acum România este dominată din punct de vedere al averilor dubios câştigate de capii şi apropiaţii PSD? Da. A fost PSD partidul care i-a apărat şi i-a ascuns pe criminali, tâlhari, hoţi, pedofili şi celelalte categorii de penali? Da! Şi a reuşit? Din păcate a reuşit cu brio! Şi, atunci, ce a ratat PSD? Şansa de a democratiza România? Păi, de ce s-o democratizeze, pentru că, într-o ţară democrată, PSD, efectiv, ar dispărea. Ponta nu va ajunge preşedintele României niciodată, pentru că are moacă de copil thailandez şi nu are inspiraţia unui adevărat om politic, de a nu se mai juca cu maşinuţele în această perioadă grea, din funcţia de lider de partid. PSD-ul nu îşi va recăpăta respectul alegătorilor lucizi atâta timp cât oameni precum Ion Iliescu, Adrian Năstase, Vanghelie, Hrebenciuc şi alţi sforari, sunt membri ai acestui partid. Poporul român poate fi manipulat, în mare parte, dar nu la infinit. P.S.: – La mulţi ani, Românie! Să fim toţi uniţi măcar o zi: de 1 Decembrie! Să fim măcar o zi români…
Trădarea, un blestem ce nu se mai sfârşeşte…
