Întrebarea pe care toţi părinţii şi-o pun în zilele următoare este dacă până pe 6 martie să-şi înscrie copilul la ora de religie sau nu. Deşi cererile trebuie depuse la termen, încă nu se ştie de când vor fi ele valabile, ministrul Educaţiei susţinând că aşteaptă ca Parlamentul să pună Legea Educaţiei în acord cu decizia Curţii Constituţionale din noiembrie 2014, care a declarat neconstituţională înscrierea „din oficiu” la cursurile de religie.
Două au fost libertăţile câştigate acum 25 de ani: libertatea de conştiinţă şi libertatea de a alege. Sunt persoane care vor ca ai lor copii să urmeze ora de religie şi persoane care nu vor acest lucru. De aceea, trebuie respectate atât doleanţele unora, cât şi ale celorlalţi. A le impune să facă doar într-un anumit fel înseamnă încălcarea acestor drepturi. Educaţia celor mici se face din fragedă pruncie, cu privire la Dumnezeu. Eu unul înţeleg religia în şcoli dar nu aşa. A obliga înseamnă a face din religie o materie care va atrage chiulul, a enerva, chiar. Trebuie ca fiecare să-şi aleagă dacă vor sau nu să urmeze aceste cursuri.
S-au conturat deja două teorii, privind introducerea religiei în şcoli. Prima susţine că religia trebuie predată în biserică, nu în şcoală, menţionând că preoţii şi aşa au o grămadă de timp mort. Cea de a doua apreciază că religia trebuie predată în şcoli, că poate aşa învaţă ceva bun şi moral copiii de acum expuşi unei societăţi agresive şi vulgare. Nu numai că vor înţelege semnificaţia profundă a Sărbătorilor religioase şi a tradiţiilor noastre ortodoxe, zic ei, dar vor învăţa ce înseamnă cinstea, bunătatea, solidaritatea. Susţinătorii teoriei cred în faptul că elevii au nevoie de personaje cu care să se identifice, lăsându-i să le aleagă pe cele pozitive, să se poată forma oameni nu bestii. Totuşi, azi biserica a pierdut legătura cu oamenii de rând, tratându-i doar ca pe o sursă de venituri.
Preoţii, prin comportamentul lor, mai ales în timpul comunismului şi prin faptul că sunt atât de nesătui de bani, dorind să construiască un mamut pe spinarea unui popor sărac, au făcut ca oamenii să se îndepărteze de religie. La aceeaşi concluzie vor ajunge şi cei care acum se aruncă disperaţi asupra moaştelor şi icoanelor cerând ajutor, atunci când vor descoperi că depind doar de ei, de felul lor de gândire, de dorinţa lor de transformare interioară, să fie fericiţi, sănătoşi şi bogaţi.
Dumnezeu se naşte în sufletul omului ca o necesitate, aspiraţie şi susţinere pe calea devenirii fiinţei complete, perfecte. Isus n-a murit pe cruce pentru ca noi să continuăm să suferim la nesfârşit aceeaşi crucificare a adevăratei noastre fiinţe. A murit pentru ca noi să fim liberi să ne alegem drumul către descoperirea şi acceptarea lui Dumnezeu în noi, şi în tot ceea ce există. La momentul actual dacă Isus s-ar întoarce printre noi ar face bisericii exact ce a făcut neguţătorilor pe care i-a alungat din templu, distrugându-le tarabele cu bani.
Cum să mai ai încredere în BOR când a îndemnat votanţii spre Ponta şi PSD, deci spre corupţie şi hoţie? Patriarhia se joacă cu focul! Biserica creştin-ortodoxă să se mulţumească cu constatarea că religia nu a dispărut din sufletul românilor în 50 de ani de educaţie ateistă şi, în consecinţă, nu va creşte numărul de credincioşi nici dacă religia ar fi predată obligatoriu în şcoală. Mă frapează energia pe care o consumă unii pentru a convinge că religia nu trebuie studiată la şcoală şi că o materie mult mai potrivită este istoria religiilor sau, mă rog, orice altceva. Mă întreb, care o fi treaba cu ăştia?
PS – Aleksandr Dughin a fost în România. Ideologul lui Putin s-a întâlnit la Mânăstirea Neamţ şi Mânăstirea Dorna Arini cu mai mulţi preoţi şi stareţi ortodocşi. Când ne certăm ca proştii, cineva îşi freacă mâinile de bucurie. Nu uitaţi că 85% din români sunt ortodocşi. Încearcă careva o diversiune, cumva, un conflict fals dar bine argumentat? Trebuie ajuns la sursă şi asta repede…