Iohannis, Hellvig – SRI, axa Bucureşti – Berlin – Washington… surprizele epocii post-Băsescu. Etnicul Iohannis, noul preşedinte al României ne-a făcut surpriza numirii tot a unui minoritar în fruntea serviciilor secrete româneşti. Nu aş vrea să creadă cineva că sunt împotriva promovării co-naţionalilor dar sunt nedumirit cum de a fost nominalizat în fruntea sistemului imunitar al ţării Eduard Hellvig, un fost traseist politic ce şi-a început ucenicia politică în partidul Varanului şi, conform declaraţiei ironice a premierului Ponta, acesta, alături de el, de Crin Antonescu şi de Liviu Dragnea a fost „coautor la lovitura de stat din 2012”.
În presa centrală s-a scris că această numire a avut loc după întâlnirea lui Klaus Iohannis cu ambasadorul german la Bucureşti, ceea ce m-a convins că Iohannis a trecut de la faza de preşedinte ales pe Facebook, la cea de guvernator al Germaniei (UE) în România. Aşadar, asistăm la merkelizarea ţării. Iohannis şi apropiaţii lui – Mihalache, MRU, Hellvig – sunt toţi patru vorbitori de limbă germană. Întâmplător? Toată situaţia de acum mi se pare din punct de vedere istoric un fel de renaştere a anilor ’50, când minoritarii au venit la putere şi au condus despotic poporul român. Şi atunci, ca şi acum, românii se pare că nu mai au acces la funcţiile de conducere.
Românii, ca într-un stat bananier, sunt foarte buni executanţi pentru minoritarii puşi în funcţiile de conducere. S-a trecut la o altă etapă istorică post-decembristă: marile puteri nu mai au încredere în conducători români, care oricum i-au folosit pe post de marionete pentru interesele lor economice, politice şi militare, ci pun direct minoritari în fruntea ţării şi a serviciilor secrete pentru a le îndeplini fără cârtire planurile. În acest context situaţia seamănă ca pe vremea fanarioţilor, nu numai a bolşevicilor.
Toate informaţiile publicate în presă până acum dovedesc că preşedintele nu s-a consultat cu partenerii americani înainte de a face nominalizarea unui nou şef SRI. Americanii ar fi fost anunţaţi sec, cu puţin timp înainte, că va fi Hellvig. Şi de ce s-ar fi consultat, aţi putea zice? Nu este România o ţară independentă şi suverană? De ce ar trebui să-şi dea americanii sau alţi parteneri un acord prealabil? Dar, atenţie, aici nu este vorba de un veto extern, ci de un gest elementar de curtoazie faţă de partenerii strategici.
În treacăt fie spus, Hellvig este pe jumătate etnic german (saşi braşoveni), fapt care explică şi mai bine admiraţia sa pentru modelul german. Apoi, ce înseamnă de fapt „europenizarea” SRI dorită de preşedinte? Dificil de explicat. Şi cum de preşedintele Iohannis nu a reuşit să coaguleze o majoritate în Parlament la numirea unui judecător la Curtea Constituţională, dar reuşeşte să încropească una în cazul viitorului şef SRI. Există un troc politic pe această funcţie, de este un nume unanim acceptat de clasa politică? Un viitor şef SRI pus cu votul UNPR-ului lui Gabi Oprea şi PC-ului moştenit de la Voiculescu, nu este altceva decât o nouă „soluţie imorală”, având preţul ei ascuns.
Ca urmare, Klaus Iohannis a şi început să se manifeste ca marioneta Germaniei, opunându-se reînfiinţării Comisiei pentru a analiza datoria istorică a Germaniei către România, după ce a fost respinsă de PNL în camera superioară. De ce? În timp ce Tsipras, liderul grec al Syriza cere cu demnitate şi curaj banii furaţi de nemţi în urma ocupaţiei Greciei din cel de-al doilea război mondial, Klaus Iohannis se poartă ca un gauleiter. Nu le mai cere banii.
Cu 19 miliarde de euro din datoria germană, România poate finalizeze masterplanul de autostrăzi propus în următorii 15 ani. În concluzie, funcţia de preşedinte al României s-a emasculat şi s-a comasat cu cea de guvernator, pe care Klaus Iohannis o îndeplineşte sârguincios, ca un pudel, în interesul Berlinului şi Bruxellului.