Zeci de mii de români au ieşit în stradă, în fiecare seară a sfârşitului săptămânii trecute, pentru a cere reforma sistemului politic, considerat principalul responsabil de tragedia de la Colectiv. Personal, nu sunt entuziasmat de ce se întâmplă pe stradă. M-am ridicat ca om pe muzica manipulatoare a anilor ’50 – ‘60, am trăit o viaţă pe muzica regimului comunist şi se pare că voi muri în acordurile structurilor mafiote şi de forţă ale actualului stat, care numai stat de drept nu e.
Aşa că am o ureche formată şi, din strigătul indignat al străzii, aud cu fiecare seară care trece, tot mai puternică vocea celor care nu se lasă duşi de la putere. Şi care, în aceste momente, sunt deosebit de activi şi eficienţi. Ei sunt ajutaţi şi de participanţii la aceste marşuri. Oarecum, îmi amintesc de marşurile pentru maidanezi sau Roşia Montană, în timp ce USL-ul înghiţea întreaga ţară. Văd pe sticlă o mulţime de palavragii care se vor luaţi în seamă şi atât. Apar propuneri caraghioase. Strada nu e în stare să propună personalităţi capabile să conducă cu competenţă şi onestitate ţara, incapabilă să ofere o soluţie coerenta.
Prea mulţi ciudaţi se perindă prin piaţă. Mulţi au un aspect tipic de metalişti, cu piercing-urile şi tatuajele aferente, cu glugile-prezervativ pe jumate de cap, cu laţul de buzunar, ce, cu aspectul “elitist” al subteranelor, vor să facă ei legea, acum. Totuşi, ei au ajuns să spună un adevăr, precum că statul se află la cel mai înalt nivel de corupţie. Clasa politică românească nu-i nici mai bună nici mai rea decât societatea din care provine, inclusiv din cei aflaţi în stradă, ei fiind, de fapt, oglinda acesteia. Dar speranţa moare ultima.
Revoluţia Copiilor Arşi e abia la început. Punctul 8 de la Timişoara, dosarul revoluţiei confiscate, Dosarele X ale marilor corupţi, sunt doar câteva teme posibil de pus pe noul tapet. Ce facem cu statul de drept, pângărit de parlament, de guverne şi judiciari corupţi? Iată o temă. A fost o minirevoluţie în Diaspora, s-a cerut vot electronic, un vot prin corespondenţă pentru toate alegerile. Ce a făcut Noul PNL, ce a făcut Marele Mut Iohannis? Şi-au mărit lefurile, au plecat în Insulele Plăcerilor cu banii şi agoniseala noastră. Asta a făcut cel mai iubit dintre aleşi şi asta au făcut aleşii noştri.
Dacă Werner Klaus Iohannis va sta tot ca o momâie, precum a tot stat un an de zile, va fi următorul pe lista celor proscrişi. Gândind la propunerile străzii, soluţia de alegeri anticipate presupune respectarea legii vechi, adică vot uninominal şi fără vot prin corespondenţă. Vor fi iar 600 de parlamentari sau mai mulţi. Şi ce-am făcut? Singura consecinţă a “exploziei” va fi, de fapt, consolidarea definitivă a clasei politice de mafioţi.
Odată cu îndepărtarea lui Băsescu, care a produs o mica breşă şi o tulburare vremelnică în sistem, o caracatiţă monstruoasă va stăpâni şi va stoarce această ţară, pentru totdeauna, în bună pace şi înţelegere, fiecare pe felia lui, după cum se vor înţelege capii intre ei. Dacă îşi închipuie cineva că în această ţară blestemată poate apărea vreun politician onest şi patriot, înseamnă că este copil sau foarte greu de cap. După 25 de ani de formare şi de consolidare a sistemului mafiot, sub pavăza legalităţii şi legitimităţii date de “alegerile libere şi democratice”, nu se mai poate schimba nimic. Structura este foarte solidă şi poate doar viitorul război mondial ar putea-o fisura un pic…
PS – Atunci când oameni de bună-credinţă ies în stradă, fiindcă nu mai pot suporta o criză sistemică, se găsesc politicieni care, deşi au contribuit la instaurarea crizei, vor să facă puncte politice pe seama încă unei tragedii. E vorba de un instinct de hienă pe care nu şi-l pot reprima.