În PDL se înteţeşte lupta pentru putere. Tensiunea creşte, taberele încep să prindă un contur ferm, nehotărâţii privesc miraţi la luptele intestine, iar cei care-şi doresc puterea se împung cu săgeţi otrăvite, ascuţite care înţeapă adânc. În partid, domneşte un haos periculos, instaurat odată cu arestarea fostului primar Mircia Gutău. Dorel Jurcan, un lider slab care a fost dat la o parte din funcţia de şef al partidului, a preluat, din nou, frâiele, dar le ţine stângaci fără să mâne căruţa într-o direcţie prestabilită, căci nu a avut niciodată o minte analitică. În schimb, râde zeflemitor la conferinţele de presă, încălţat în tenişi şi îmbrăcat cu o cămaşă scoasă din blugi ca un puşti virgin, dezorientat, în timp ce celălalt şef de partid, colegul său, Romeo Rădulescu, se plimbă pe străzile oraşului cu o maşină care costă cât un apartament de lux, ascultând manele-n draci.
Aceasta este imaginea pe care liderii PDL o proiectează în ochii alegătorilor, arătând un partid bântuit de neputinţa de a-şi depăşi condiţia, chinuit de lipsa valorilor şi de presiunea mediatică pe care, tot ei, au atras-o ca un magnet.
PDL, la Vâlcea, e un partid şubrezit, chinuit intens de scandaluri de incompatibilitate, de figuri lipsite de coerenţă şi concizie în discursul public, dar şi de acuze reciproce, spuse, în ziare, la televizor, la bere, la telefon, unde se nimereşte. „Politica. Un teatru uriaş, cu textieri ipocriţi şi actori slabi. Şi cu un public pe măsură”, spunea cineva. Avea dreptate, deşi, de multe ori, publicul este obligat să asculte elucubraţiile cotidiene ale unor oameni care poartă dueluri aprige nu pentru interese colective, nu pentru a apăra sau cinsti doctrina sau ideologia partidului, ci doar pentru mirajul puterii. Iluzoria înălţare către condiţia de muritor de rând.
De ceva vreme, media tot vorbeşte despre un conflict acut, iscat între Iuliana Moise şi Valentin Iliescu, un personaj paraşutat de la Bucureşti, trimis aici, se aude, de chiar şeful statului, pentru a servi rezolvării unor interese mai mult decât obscure. Dar, în tot acest scenariu politic, sunt o grămadă de lucruri care nu se leagă, al căror mister se adânceşte pe zi ce trece. Ziceam de Iuliana Moise. E mai mult decât ciudat cum această doamnă, care a preferat să-şi ducă existenţa politică într-un soi de con de umbră, a ieşit, aşa, deodată, la rampă făcând declaraţii acide la adresa lui Iliescu. Ea nici măcar nu vrea să candideze la funcţia de preşedinte al partidului, ducând, aşadar, războiul altora. În mod normal, la atac, cu baioneta în mână, ar fi trebuit să iasă Bulacu ori Jurcan, cei care îşi doresc cu ardoare funcţia de preşedinte al partidului. Prin urmare, din acest punct de vedere, Moise pare o biată păpuşă, trasă, fără talent, ce-i drept, de unul dintre cei doi. Mai departe, urmând aceeaşi logică, am putea să tragem şi următoarea concluzie: Jurcan şi Bulacu sunt doi politicieni laşi sau, conştienţi că sunt impopulari, se folosesc de o femeie în acest război, ghidându-se după principiul că o persoană de sex feminin ajunge mai repede la sufletul votanţilor de partid. În acest moment, Jurcan şi Bulacu, jucând un teatru ipocrit, vor să lase impresia că sunt două personaje care se înţeleg bine, care cooperează perfect, care, practic, nu au nimic de împărţit. În realitatea, nu e deloc aşa. Şi-ar scoate ochii unul altuia cu graţie, fără resentimente. Şi apoi, nici nu ar putea porni la marea luptă de acum, pentru că amândoi au nevoie de un răgaz pentru a-şi rezolva problemele de imagine uriaşe pe care le au: Jurcan este un politician de carton care nu a dovedit nimic până acum, în timp ce Bulacu se îmbogăţeşte, dovedit lucru, din banii statului, indiferent ce zice şi crede prefectul Ungureanu. Ceea ce nu înţelege vicele pedelist este că deşi a ieşit basma curată dintr-o stare de incompatibilitate evidentă, motiv pentru care, probabil, joacă hora prin biroul de la Consiliul Judeţean de bucurie, tot acest scandal i-a spart în mii de bucăţi imaginea publică şi, odată fisurată, ea-l va ajuta permanent să piardă toate bătăliile politice pe care vrea să le mai poarte de azi înainte.
Revenind, totuşi, la problema cu Valentin Iliescu mi se pare că oamenilor ăştia din PDL le este chiar teamă de el. Aruncat ca o minge de ping-pong de la organizaţia judeţeană unde ar fi vrut să se înscrie la început, a sfârşit în braţele lui Romeo Rădulescu, şeful de la municipiu, care ba vrea să-l paseze peste fileu, ba ar vrea să-l bage şi pe el în joc. Nu ştiu cât e voinţă din partea lui Rădulescu de a-l integra în politica locală pe acest „stranier” şi cât obligaţie venită din partea mai marilor de la centru. Ori se poate ca cei doi să-şi dorească a face casă bună pentru rezolvarea unor treburi de partid, care depăşesc sfera politicului.
Ultimele declaraţii ale lui Iliescu îmi arată destul de clar că omul a fost trimis aici pentru a arăta pisica câtorva personalităţi locale, pe care le atenţionează subtil că acţiunile ce le întreprind pe plan local ar putea să supere, la un moment, „domnia” de la Bucureşti, ce odată înştiinţată de aceste lucruri, poate lua măsuri severe. Dacă Bulacu, unul dintre cei care vrea să candideze împotriva lui Iliescu, nu a avut, până cum, curajul să sufle nicio vorbuliţă despre acesta, nici de rău, nici de bine, în schimb, omul de la Bucureşti a spălat cu el pe jos, certându-l că a făcut afaceri cu statul, deşi legea-i interzice. Pe de altă parte, nici Jurcan nu are curajul să mişte-n front, ştiind că nu au ce spune colegilor de partid pentru a-i convinge.
Toată această comedie ieftină nu s-ar fi născut vreodată, dacă partidul ar fi creat, în timp, lideri judeţeni puternici, gata oricând să preia partidul. Un lucru e cert, totuşi… Fără Mircia Gutău, partidul nu are nicio şansă de reabilitare, mai ales acum în vremuri tulburi, când măsurile luate de Guvern au decredibilizat partidul teribil. Poate că, de ce nu, şansa de reformare a formaţiunii politice este aducerea unui „stăpân” străin sau ea stă chiar aici, în plan local, în mâinile vreunui pedelist care-şi pregăteşte, încet, dar sigur, urcarea triumfală pe scenă. Distribuţia se anunţă interesantă, deşi de mâna a doua!
Olivia Pîrvu-Cîrciu