Legume care cresc din seminţe plantate în vată şi hrănite cu chimicale. Alimente secate de tot ce e mai sănătos sau chiar contrafăcute grosolan. Aşa arată masa românului astăzi, deşi ea are un potenţial uriaş de a produce poate cea mai curată hrană din Europa şi de a mai face şi bani de pe urma ei.
Se întreabă unii de ce dracu trebuie să importăm produse agricole de vreme ce ţara ar putea hrăni milioane de oameni? Cred că răspunsul ar fi că aceia care se ocupă de agricultură nu fac diferenţa dintre o grădină botanică şi o exploataţie agricolă. În presa naţională am citit cea mai dură şi nemiloasă dojană transmisă nouă de un ambasador străin, un diplomat venit dintr-o țară în care nu prea crește nici grâul, nici pătlăgica, nici floarea soarelui, nici leușteanul, care nu pricepe cum o țară cu un asemenea pământ, toată traversată de râuri, izvoare și izvorașe, capabilă să hrănească fără probleme, cu îndestulare, 80 de milioane de oameni, nu-i în stare să hrănească o populație de cinci ori mai mică.
După cum puţină lume ştie, România importă cireșe din Africa de Sud, usturoi din China, fasole din Etiopia, praz din Egipt, mere din Polonia, lăptuci din Brazilia. Până în 1990, exportam mobilă în toată lumea. Pădurile noastre erau vândute ca viori și paturi și scrinuri sculptate. Nemții cumpărau, era singura șmecherie îngăduită, în lădițe de lemn, musai în lădițe de lemn, legume și fructe românești. Îi interesau în primul rând lădițele.
Azi vindem, în lumea arabă şi în toate colţurile lumile, exclusiv bușteni. Lemn brut. Ca să cumpărăm de-ale gurii din străinătate. Cumpărăm grâu în țara grânelor și cumpărăm cireșe la ele acasă. Pe scurt suntem ai nimănui! Un planor zboară și cade și nimeni nu știe unde. Avem un Deveselu oltenesc dar nu putem sesiza zborul unui planor. Dacă mai multe planoare din est sau vest vor să-și bată joc de spațiul nostru aerian, pot să ne aducă și țigări de contrabandă și bomba atomică. Nimeni nu va sesiza.
De unde Schengen, când banii s-au dus în buzunarele politicienilor, șefilor M.I. și M.Ap.N. Ce e România? Un teritoriu fără autoritate pe care se bat și rușii și americanii. U.E. doar suge. Vă dau un exemplu povestit de un om al serviciilor secrete româneşti. Un revoltat de ceea ce vede şi aude, chestiuni grave asezonate cu inconştienţa (sau interesul?) şefilor săi. Din trei în trei luni, în portul Constanța ancora o navă americană a infanteriei marine care făcea exerciții militare cu Corpul de Armată românesc. Comandantul de navă, umplea două tancuri de inox cu vin de la Murfatlar, pentru al comercializa prin firmele sale în Florida. Cu etichete franțuzești sau italiene. Și nimeni nu a luat nici o măsură.
Suntem total vânduți. Președintele și primul ministru, deținători constituționali de informații și analize privind independența și suveranitatea României se plimbă dezinvolt prin lume cu sponsorizări dubioase. Ai cui suntem? Mai bine facem o nouă constituție prin care declarăm România „Porto-Franco” și ne răspândim ca furnicile care pe unde putem. Oricum Carpații îi usucă austriecii, ni se ia petrolul, ni se ia gazul, ni se ia aurul și cuprul. Noi, cei care mai rămânem, vom rămâne cu caprele și iarba.
Alo, domnule Guvern, ai vreo soluție să nu mai cumpărăm praz din Egipt fiindcă se ridică revoltat Nea Mărin din mormânt, pentru că îi insultăm nu numai Băileștii, ci și opera umoristică? Alo, nea ministrule agricol, ai vreo idee cum să nu mai cumpărăm vagoane de usturoi din China, fertilizat cu materie fecală umană și să folosim usturoiul nostru, îngrășat cu gunoi de grajd, fiindcă la noi crește un usturoi mai bun și mai usturoi ca usturoiul lor, cu condiția să-l pui în pământ? România a devenit sursa de materie primă pentru branduri străine şi scumpe care, în final, se vând tot la noi.