Am eu o presimţire că ni se pregăteşte iar o criză de încaieră tot neamul de proşti ce sunt unii şi naivi alţii. Pentru cine se poate detaşa de polemicile balcanice dintre politicieni, se vede şi din avion lupta economică (economicul este cu un pas înaintea politicului!) ce a început să se dea între partide, ca reprezentante subtile ale mai marilor puteri ce se confruntă în lume şi, particularizat, în Europa. Rusia se bate cu America pe teritoriul ţării noastre, antrenând PSD-ul şi PNL-ul, în rol de Opoziţie. Acum, lupta este pentru Codul Fiscal.
Bună sau rea, aplicarea codului va duce la criză. Vom trăi şi vom vedea. Îmi revin în minte cuvintele economistului român, naturalizat american, Anghel Rugină, care ne-a transmis (reproduc din memorie): „Nu vă împrumutaţi la FMI, că acest organism internaţional pune condiţii politice şi faceţi din România colonie şi din români sclavi”. Ce aş mai putea comenta acum, văzând cele ce ni se întâmplă şi cele ce se vor întâmpla? Unde este industria, agricultura şi ce s-a ales din învăţământul şi sănătatea ţării? Nu de mult, am intrat în posesia unei publicaţii franţuzeşti unde jurnaliştii economici de acolo au concluzionat că România este „ţară de vânzare”, menţionând că „în curând nu vor mai exista prea multe lucruri româneşti în România”. Şi cam aşa este. Conștientizăm că instituţia financiară mondială a pus ochii pe companiile noastre de stat, impunând să se soluţioneze prin privatizare problemele generate în activitatea acestora de manageri incompetenți. Mai sunt doar 10 companii de stat, dar pline de datorii şi pierderi. În atenţie se află poşta, aeronautica, transporturile, energia şi sănătatea. Vânzările impuse de FMI, până acum, au creat o imagine proastă ţării.
De pe urma acestor vânzări, au profitat o mână de oameni, politicieni veroşi, proveniţi din partidul mamă (FSN), care scandau la începutul anilor ’90 „Nu ne vindem ţara!”. Iar noi, proştii, i-am crezut!
În vizor, la „sugestia” FMI, se află transporturile aeriene. Conform constatărilor „experţilor” acestei instituţii, trei companii publice au datorii şi se află în declin (Ghimbav, Craiova şi Băneasa) şi se va vinde un sfert din cota de acţiuni de 95% de la Tarom.
Atenţia poftitorilor se îndreaptă şi spre domeniul energetic, unde vor avea loc privatizări parţiale la Transgaz, Romgaz şi Hidroelectrica. Adică la producătorul de gaze naturale, transportatorul lor şi producătorul de electricitate.
Urmează acţiunile de la Nuclearelectrica şi… gata. Au mai rămas doar mărunţişurile. În plus, noi trebuie să suportăm consecinţele liberalizării preţurilor la gaze şi electricitate, conformându-se instituţiilor internaţionale.
Oare nu ar trebui să ne ducem cu gândirea în spatele acţiunii FMI? Cine impune acțiunile astea? Pentru că este greu să trecem peste un specific al vieţii româneşti: s-au înmulţit lojele masonice, Masoneria (zice-se) fiind o instituţie filantropică, filozofică şi progresistă, căutătoare de adevăr, studiul moralei şi practica solidarităţii. Doar că ea are, în realitate, un alt scop decât cel declarat. Nu caută adevărul, nu e filantropică, nu o interesează ameliorarea materială şi morală, nu vizează nici o practică a solidarităţii. Uitaţi-vă în jurul dumneavoastră. Câţi din cei mai importanţi membri ai colectivităţii din care faceţi parte nu sunt masoni? De la Adrian Năstase (vinovat de privatizarea resurselor naturale ale ţării şi multe altele), la D.I. Popescu (şeful „bieţilor deştepţi”) şi până la şchiopârlanul de Ponta, toţi sunt patrioţi, toţi sunt filantropi, filozofi şi progresişti, după cum se laudă masonii în Constituţia Masoneriei. Dar adevărul este altul. În realitate, ceea ce dispune Consiliul Mondial al Masoneriei, trebuie să se execute întocmai de toate organizaţiile-filialele, chiar dacă ele ar contraveni intereselor naţionale sau statale. Deci, ce ne mai aşteaptă, de acum, decât o criză devastatoare?