Dosarul Microsoft este, probabil, cel mai important caz din istoria DNA și poate chiar a Justiției Române, în general. În paginile acestui dosar se află dovezi că s-au făcut achiziții de softuri pentru școli din banii statului şi dovezi că respectivele achiziții au fost umflate, dar foștii miniștri ai Educației spun că ei n-au știut asta și că au avizat respectivele achiziții doar din prostie. De departe, Microsoft este un important dosar la care procurorii DNA au lucrat, nu neapărat pentru că paguba ar fi exorbitantă (este mare dar nu este cea mai mare), cât mai ales pentru că în dosarul Microsoft este vorba despre politicieni și intermediari care au tranzacționat educația copiilor noștri și, în esență, viitorul nostru ca nație.
Într-adevăr, din punct de vedere al anvergurii, acesta este cel mai tare dosar al DNA (de până acum). Multitudinea de persoane implicate în această „afacere” mă face să sper că nu se încheie aici. În privinţa miniştrilor care au dat cu pixul dar „săracii” nu au ştiut, este o gogoaşă de înghiţit pentru naivi. Toţi şi-au luat partea. Începând cu anul 2004, guvernul Năstase a lansat programul de dotare a liceelor cu cabinete informatice complete, în care fiecare şcoală primea un pachet de calculatoare cu licenţe şi cu reţelistica necesară astfel încât să-şi doteze o sală de clasă ca şi cabinet informatic.
Problema a fost că toate componentele acestui cabinet au fost decise la Minister, în timp ce implementarea s-a făcut în teren de către alţii, dar doar cu anumite produse, pe care le puteai procura de la un anumit importator. Aceste sisteme au venit cu un anumit tip de licenţe Microsoft, pe care chiar Microsoft le comercializează de când lumea, şi anume contractele de licenţiere de volum, care în fapt reprezintă nişte abonamente pentru licenţe de Windows şi Office, pe perioade determinate. Peste tot în lumea asta, Microsoft oferă licenţe gratuite pentru orice instituţie de învăţământ. Este o chestiune de bun simţ pentru că o şcoală nu foloseşte softul pentru profit. Cei de la noi care au cumpărat soft pentru şcoli au făcut-o din ticăloşie.
Licenţele trebuie înnoite odată la 3 ani, pentru că asta e politica Microsoft, de aici şi implicarea tuturor miniştrilor timp de 11 ani, pentru că cineva trebuia să decidă probabil aceste reînnoiri. Până la urmă, miniştrii au fost implicaţi în a decide intrarea în legalitate a unităţilor de învăţământ pe partea de licenţiere software. Microsoft şi-a asigurat un monopol pe o piaţă în care oricum jucă singur, iar băieţii „deştepţi” au crezut că pot scoate nişte bani din asta pentru că oricum nu puteau achiziţiona altceva.
Ce nu am văzut până acum în dosarele Microsoft sunt mituitorii. Corupţie, corupţie, dar numai cei care au luat sunt vinovaţi? Persoana care a controlat Educaţia în timpul guvernării PSD a fost Abramburica – Andronescu. Ea tăia şi spânzura, numea miniştri, stabilea bugete şi se opunea reformei din învăţământ. “Ministresa roşie” este principala cauză ale dezastrului din învăţământ. Afacerea Microsoft e una de vreo 400 milioane gaură sau, altfel spus, bani furați statului român. Mai mult, e vorba de o afacerea din 2004 până în 2014. Deci cei 400 de milioane au fost fraudați pe o perioadă de 10 ani şi de multă vreme se știau conturile prin care se mișcau banii.
PS – Tot să fii procuror la DNA. Băieţii îşi recunosc faptele, alţii dau pe goarnă pe unii iar procurorilor DNA, în special Codruței, li se ridică osanale, aplauze şi li se acordă premiul Nobel pentru merite extraordinare. La Bica şi la Udrea, procese începute înaintea acestuia, se aude o tăcere de mormânt, fiindcă nexam probe.