Nici nu am simţit cum au trecut cele 100 de zile de la preluarea mandatului de către Klaus Iohannis. Iar asta s-a întâmplat datorită faptului că, până acum, preşedintele a strălucit prin absenţă, între drumurile de la Cotroceni şi domiciliul familial din Sibiu. Apropiindu-se cifra jubiliară de „domnie” şi sfătuit de consilieri, Iohannis a pus de o întâlnire cu gazetele naţionale, organizând o conferinţă de presă năucitoare. Pe lângă platitudinile pe care le serveşte de obicei, ca un mândru moştenitor al limbii de lemn a lui Ilici, Iohannis a punctat realizările cele mai importante în mandatul de 100 zile de când doarme la Cotroceni.
Astfel, am aflat că are 1,5 milioane de fani pe Facebook, că a refăcut încrederea între stat şi cetăţean (sincer nu îmi dau seama ce a făcut diferit faţă de Băsescu în domeniul ăsta), ca în aceste 100 de zile, România a reînceput să-şi dobândească respectul şi credibilitatea în marile capitale europene şi din lume. Adică, cu fostul dictator eram izolaţi precum Coreea de Nord şi nu ne răspundea nimeni la telefon iar în ultimele 100 de zile s-a ridicat valul deasupra României şi străinii au început brusc să ne respecte.
Am mai aflat că „fostului preşedinte îi prieşte pensia şi că este foarte vocal şi postac”. Culmea! Asta vine din partea unui vânător de fani pe Facebook. În schimb, nu am auzit absolut nimic despre actualul guvern sau prim ministru şi nici măcar o critică în afară de faptul că „nu are încredere în actualul guvern”. A mai făcut declaraţii şi vizite pe la moldoveni şi ucrainieni, la Bruxelles s-a evidenţiat când s-a enervat, la Paris când a aruncat cu paltonul de nu s-au văzut aia din suită.
Omul este exact cum m-am temut că o să fie: o mare dezamăgire. Au trecut mai mult de 3 luni de când a fost ales şi nu se vede absolut nimic din ce face. Palid şi neputincios, a fost pus rapid la colţ de Ponta. Lăsând la o parte că ăsta nu a fost bilanţ, se pune întrebarea ce face sau ce a realizat Iohannis în aceste 100 de zile. Putem afla asta prin eliminare sau prin reducere la absurd. Nimic. Ceea ce nu înţelege preşedintele Facebook e că cel puţin 7/8 din ţară nu foloseşte internetul ca să afle ce măreţe realizări are. Mai mult, Iohannis nu a fost ales pentru cât de valoros este ci a primit un capital însemnat ca urmare a votului negativ împotriva lui Poanta. Şi ce face cu capitalul? Îl consumă în regim accelerat cu fleacuri când poporul fierbe sub dictatura socialistă a lui Ponta.
Iohannis, tempus fugit. Răbdarea-ncet se duce. A promis multe, însă la toate le-a pus cruce. Românii i-au dat voturi. Şi ce le-a dat? Tăcere? Când vor ieşi în stradă n-o să-i facă plăcere. Dezamăgire scrie pe fruntea lui Herr Klaus. Nu s-a dezis de Felix. A rămas cu Mikey Mouse. După părerea mea nu e decât un mălai mare, un carierist împins în faţă de nevastă, lipsit de scrupule, plat şi fără imaginaţie. Nu are idei, nu are valori. Nu e decât un instrument.
Marea problemă a României e cine sunt serviciile care îl ghidonează. Este mâna americanilor? Poate. Ruşii fac mari eforturi de a-şi reface sfera de influenţă. Traian Băsescu le-a stat în gât. Prin agenţii de influenţă activi în toate zonele societăţii româneşti şi mai ales în mediul politic, l-au suspendat de două ori şi au încercat o lovitură de stat în 2012. Se pare că acum au reuşit. Traian Băsescu este izolat, arestările apropiaţilor şubrezindu-i credibilitatea. O parte importantă a serviciilor secrete româneşti joacă cu ruşii, ca şi o parte a ministerului public. În noiembrie 2014 am asistat la cea mai mare manipulare a opiniei publice româneşti. Am ales ce-au vrut ei!