La mai bine de trei săptămâni de la pierderea ruşinoasă a alegerilor prezidenţiale, Victor Ponta pare hotărât să conducă în continuare atât guvernul, cât şi partidul. Nu vrea să demisioneze din poziţia de premier. În schimb, vrea să câştige timp şi să fenteze lumea după vechiul său obicei. Într-un interviu dat după pierderea alegerilor, premierul a recunoscut că „s-a gândit să demisioneze” după 16 noiembrie, dar a cedat insistenţelor admiratorilor care i-au spus că să nu-i „lase baltă”. Aiureli! El aruncă vina înfrângerii pe oricine, numai nu pe sine, nici pe campania murdară pe care a permis-o, pe minciunile cu care i-a inundat pe oameni, pe scandalul provocat de guvernul său în diaspora.
Dacă Victor Ponta va demisiona de la conducerea Guvernului, e greu de crezut că o va face pe motiv că „e discreditat în interiorul UE” ori că o va face benevol sau pentru că ar avea vreo mustrare de conştiinţă. Dacă va pleca, va fi pe motiv de presiune a unor factori externi asupra lui. Momentan, însă, dovedeşte o inconsecvenţă ce duce cu gândul ori la lipsă de maturitate, ori la faptul că e o marionetă în mâna unor oameni cu influenţă din partidul pe care de drept îl conduce.
Acum vedem cât este de nesimţit şi că asta-l ţine în scaun. Sper mult ca să existe cineva să-i explice că acuzaţia de comunist a demonstranţilor de după al doilea tur de scrutin la prezidenţiale se referă la el direct, pentru că românii care au trecut prin experienţa comunismului ştiu bine năravul acestora de a face bine cu forţa maselor amorfe de oameni. Ponta dovedeşte că este comunist, pentru că din dragoste de popor şi-a sfătuit staf-ul să reducă la minim posibilitatea românilor din diaspora să voteze, pentru că Iohannis nu ştie să facă atât bine poporului cât ştie el.
Individul are toate ingredientele unui mic dictator. Numai nesimţirea îl mai ţine în scaun, nesimţirea şi tupeul specific comuniştilor, care într-un fel vorbeau în public şi altfel vorbeau între ei. Ar trebui să se gândească toţi cine era Victor Ponta acum două luni şi cine este Victor Ponta azi. România este o ţară cu probleme atât de mari, încât un politician cu adevărat capabil şi cinstit, un om de bine, mai repede ar fugi de o funcţie publică decât să se înghesuie ca hoţii ăştia în Parlament. Pentru multă lume a fost evident chiar dinainte ca PSD-Ponta să preia conducerea guvernului României că această echipă va fi nu numai perdantă, dar chiar dezastruoasă pentru România. Cu cât se va reduce timpul cât dânşii vor conduce guvernamental România, cu atât mai bine.
Din păcate, singura forţă majoritară care a mai înţeles un pic ce trebuie făcut se află în afara ţării, în diaspora. Cei care ştiu încă ce trebuie făcut în România ar trebui să se unească (într-o formă sau alta) şi să explice ţării clar care ar fi calea de urmat. Regimul post uselist actual costă prea scump pentru a nu i se pune capăt cât mai curând. Prin acţiune în spaţiul public şi nu doar pe cale declarativă. Nu ne vom bucura de niciun dram de democraţie în plus, dacă nu întreprindem acţiuni concrete în acest scop. E foarte greu să treci de la vorbe la fapte, dar alternativa este astăzi atât de neagră încât, practic, nu ne mai rămâne o altă opţiune.
Iohannis va încerca cu siguranţă „să colaboreze instituţional” cu Ponta ca prim-ministru, fiindcă un timp nu va exista o altă cale. Numai că, nu ştiu cât va putea persista ceaţa aburelii. Fiindcă instabilitatea de caracter şi inconsistenţa profesională a lui Ponta vor răbufni. Iar atunci pe cine va da vina? Păi, pe cine a tot dat-o: pe Traian Băsescu! Care va fi mereu în spatele lui Klaus Iohannis…
P.S. Firea nu poate fi probabil concediată cu una cu două fiindcă mahalagioaica ofuscată ar putea da în vileag multe fărădelegi PSD-iste. Unele de-a dreptul penale. Aşa că Ponta o va lăsa până va intra în concediu de maternitate (aşa se laudă) şi apoi o vor lăsa să alăpteze până la adânci bătrâneţi.