În ultimii 24 de ani, luna decembrie ne aduce aminte de evenimentele din ’89 când, pastorul reformat Tokeş, din Timişoara, prin refuzul de a părăsi casa parohială, a furnizat scânteia unei revolte în masă. Azi în Timişoara, mâine în toată ţara! Mişcarea a început ca o revoluţie şi s-a terminat cu o contrarevoluţie a comuniştilor. Revoluţie a fost doar vreo două sau trei zile. Apoi, aparatul comunisto-securistic s-a repliat şi a luat puterea. România a fost cu adevărat o ţară liberă timp doar de câteva ore, exact în perioada din ziua când Ceauşescu a fugit cu elicopterul şi până când a apărut Iliescu (în aceeaşi zi), preluând putere. Câteva ore România a fost cu adevărat liberă, doar câteva ore!
În 1989 nu a fost o revoluţie, ci o lovitură de stat. Din păcate ea a fost astfel manevrată încât să dea impresie de revoluţie. Cei care au preluat conducerea după ’89 au studii la Moscova, deci au făcut tot posibilul ca în aparatul de stat să intre cei crescuţi de sistem în spiritul valorilor sistemului lor. Decembrie 2013 este, din acest punct de vedere, debutul unui lung efort de înfruntare al statului confiscat şi parazitat de majoritatea din Camere.
Politicienii îi fac pe cetăţenii de rând să le fie scârbă de societatea democratică. Lenin, parcă, spunea că îi vor spânzura pe capitalişti cu funia lor. Ucenicii lui, azi, în România, construiesc cu sârg eşafodul. Românii au dat socoteală cam tot timpul şi vor da în continuare, pentru că nu a avut niciodată demnitate şi onoare. Indolenţa şi neglijenţa românului a dus la uciderea lui Iorga, alungarea în exil a lui Cuza, decapitarea lui Mihai Viteazul, moartea Ceuşeştilor fără ca noi să aflăm adevărul şi lista poate continua.
Au murit oameni degeaba. Au murit ca să se îmbogăţească FSN-PDSR-PSD şi acum USL. Au murit ca noi să putem justifica lovitura de stat ca şi revoluţie. Au murit ca noi astăzi să nu avem curaj să ne opunem clasei politice. Au murit pentru ca urmaşilor lor să le fie ruşine de ţara în care trăiesc. Antenele lui Voiculescu şi securiştii ne-au luat ultima fărâmă de demnitate. Nimeni nu mai poate judeca drept. Nimeni nu mai poate gândi corect. Acum televiziunile gândesc pentru noi iar politicieni doar ne râd în nas.
După atâţia ani, sunt obosit să mai lupt cu un sistem ticăloşit, după atâţia ani îmi pare rău că nu am luat drumul exilului şi după atâţia ani îmi dau seama că ne merităm soarta. Nu mai avem identitate naţională, nu ne mai interesează bunăstarea şi prosperitatea ţării ci doar a buzunarelor noastre. Nu ne respectăm între noi, ne furăm între noi şi unii din cei care au ajuns în funcţii de conducere se cred mai şmecheri şi mai diferiţi faţă de cei care susţin financiar ţara.
Să mergem toată ţara la proteste, în 22 decembrie, şi să dăm jos caracatiţa comunistă. Nu avem voie să capitulăm, nu avem voie să cedăm. Avem datoria de a cultiva această speranţă în viitorul liber al patriei noastre. Un viitor fără de care vieţile noastre nu ar mai avea nici un sens.