Motto: “Din bube, mucegaiuri şi noroi/ Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi” – Tudor Arghezi
Licitaţia de vânzare a pachetului de acţiuni a combinatului de la Oltchim s-a încheiat cu succes, câştigător fiind desemnat celebrul Dan Diaconescu – OTV, însă, circul privatizării de-abia acum începe. Susţinut de un grup sau companie străină al cărui nume a refuzat să-l divulge, Dan Diaconescu s-a arătat dispus să plătească o sumă de peste zece ori mai mult decât se aştepta Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, dar niciun leu pentru creanţele Electrica şi AVAS. Oferta de 203,14 milioane de lei înaintată a fost anunţată câştigătoare vineri, săptămâna trecută, iar miercuri, săptămâna aceasta, ar trebui ca banii oferiţi de el să fie transferaţi pentru plata salariilor şi asigurarea capitalului de lucru. Numai că, dintotdeauna, în România, orice minune ţine trei zile… vineri, sâmbătă şi duminică, în cazul licitaţiei de vânzare a activelor de la Oltchim. Iar astăzi, luni, trebuie semnat contractul de vânzare-cumpărare şi banii trebuie viraţi în contul OPSPI. Doar că nu prea sunt semne vizibile de seriozitate. Trebuie menţionat faptul că dacă nu se anunţa un câştigător, societatea OLTCHIM ajungea să fie lichidată, până la sfârşitul acestei luni. Operaţiunea de vânzare a acţiunilor a fost prima privatizare transparentă, din toate punctele de vedere, în ultimii 23 de ani. O privatizare transmisă, în direct şi explicată clar, la TV, aşa cum ar fi trebuit să fie toate acţiunile acestea. Dan Diaconescu a ofertat pentru 54,8% din acţiunile pe care Ministerul Industriei a cerut cam 4-5 milioane de euro ca preţ de pornire. El a oferit de 10 ori mai mult, consfinţind, astfel, ceea ce reprezintă valoarea maximă reală a Oltchim-ului. Întrebarea se pune dacă, într-adevăr, Diaconescu are aceşti bani sau este un joc pe care l-a făcut USL asemănător cu vânzarea Rompetrol? Când Năstase i-a dat Rompetrol-ul lui Patriciu, datoriile acestei societăţi au fost eşalonate până în anul 2010. Patriciu avea timp, până în acest an, să plătească datoriile Rompetrol, doar că el în 2008 a hotărât să-l vândă compania ruşilor şi practic România a rămas fără bani, pentru că ruşii au spus că este criză şi nu au bani să plătească. Datoria era de 600 milioane de dolari. Pe fondul suspiciunilor şi al acestui precedent, devine ciudată vânzarea Oltchim-ului către Dan Diaconescu. Poate greşesc dar rămân la ideea că afaceristul caracalean va amâna până în februarie plata, dacă o va face vreodată, pentru că toată această licitaţie îi serveşte de minune ca propagandă electorală. Cât priveşte punerea în funcţiune a combinatului, am mari dubii că este posibilă dacă mari firme occidentale, ruseşti sau chinezeşti, s-au abţinut să facă oferte. Dacă adjudecatarul de vineri nu va plăti cele 45 de milioane de euro până în luna februarie, licitaţia va fi anulată, vor urma acţiuni în instanţă, procesul se va bloca şi, cel mai probabil, combinatul va ajunge în insolvenţă. Pentru binele salariaţilor de la Oltchim sper să mă înşel! Asistăm la un spectacol dezgustător al mafiei politice jucat în direct de maimuţele din guvern şi puşcăriabilul Diaconescu. Guvernul, în loc să convertească datoriile în acţiuni şi să vândă combinatul cu 2 miliarde de euro, a luat pe el cam cât a costat referendumul şi culmea este că banii pe care îi aduce DD (de la ruşi!) vor fi folosiţi tot de combinat, ca ajutor mascat, ca să aburească prostimea, până trec alegerile. După asta, praful şi pulberea! Eu pe ei îi înţeleg, dar nu înţeleg de ce românii lungesc perioada lui Brucan până se vor trezi că le sunt furate până şi umbrele lor lipite de tălpi în zilele cu soare. În condiţiile în care afaceristul Dan Diaconescu este dator la stat, a băgat OTV-ul în faliment şi este cercetat pentru spălare de bani şi evaziune fiscală, să auzim din partea lui nu doar că va plăti cele 200 de milioane de lei, că va asigura salariile angajaţilor şi va avea grijă să nu concedieze pe nimeni, ci dimpotrivă i-au rămas bani să participe şi la privatizarea Tarom plus altele viitoare, e ca şi cum am sta cu ursul criminal la taclale despre valorile şi sensul vieţii. Cu astfel de datorii pe capul firmelor pe care le deţine, cercetat pentru spălare de bani, evaziune fiscală şi trimis în judecată pentru şantaj, Dan Diaconescu nu ar fi putut să pună în scenă circul primei privatizări televizate decât în nume propriu, pe persoană fizică. Faptul că licitaţia a putut avea un pretendent ca Dan Diaconescu nu e, până la urmă, vina lui. El face ce ştie să facă, adică să vândă iluzii celor care sunt dispuşi să le creadă. Nu înţeleg, însă, cum de licitaţia nu a avut unele condiţii care să evite o astfel de situaţie. Tot ce face Diaconescu e la cacialma în ideea de a-şi aduna voturi pentru parlamentare. Crede cineva că lui Diaconescu îi pasă de popor? Atâta rău! Vă imaginaţi că un sătul ca Dan Diaconescu, care trăieşte din şantaj şi înşelăciune, poate înţelege un amărât, care trage din greu toată ziua şi seara abia îi ajung banii de pâine pentru copii?
PS – În euforia celor care au urmat după anunţarea câştigătorului licitaţiei, puţini au fost aceia care au remarcat un dialog care spune multe. Îl redau, pentru a-mi explica scepticismul expus în editorial: “Diaconescu: Domnul Vulpescu, sunt înţelegerile semnate de dumneavoastră în urmă cu patru săptămâni. Domnul Vulpescu, domnul Vulpescu vă daţi demisia? Sunt înţelegerile de acum patru săptămâni. Stimaţi telespectatori, domnul acesta, împreună cu şeful său (Daniel Chiţoiu – n.r,), au refuzat acest investitor cu 2 miliarde de euro, acum patru săptămâni.”
ROMEO POPESCU