Nici nu a făcut „coajă” la Biblioteca Judeţeană Vâlcea şi deja directorul Remus Grigorescu s-a ales cu acuzaţii extrem de grave. După ce angajaţii l-au „bălăcărit” ca la uşa cortului, învinuindu-l că face jocuri murdare care-i dezavantajează pe ei, acum a venit rândul părinţilor unor copii să îi aducă acuzaţii lui Grigorescu.
Ca de fiecare dată când primim o astfel de scrisoare la redacţie, nu dorim să o comentăm în niciun fel, însă suntem îndreptăţiţi să cerem organelor abilitate să cerceteze acuzaţiile aduse în epistola de mai jos, ele fiind extrem de grave. „De mai mulţi ani, în luna decembrie, presa locală vâlceană face publicitate pro bono şi aparent utilă unui «târg de carte pentru copii şi tineret», organizat de Biblioteca Judeţeană. Unii «parteneri media» încă laudă şi ridică în slăvile cerului «iniţiativa» de a aduce la biblioteca vâlceană cărţi şi cărticele pe care «copiii abia aşteaptă să le răsfoiască!». Haida de! Vreţi să ştiţi adevărul urât şi degradant, cu atât mai mult pentru o instituţie de cultură şi oamenii ei, din spatele «târgului de carte»? Este vorba despre o afacere murdară şi foarte penală pe deasupra a conducerii bibliotecii judeţene. Atât a conducerii vechi, cât şi a celei noi care respectă buche cu buche «învăţăturile» lesne aducătoare de bani nemunciţi perpetuate de ani şi ani în această instituţie. Mai bine zis, bani furaţi atât din buzunarele copiilor, cât şi din bugetul statului.
La «târgul» care se încheie mâine, 5 decembrie, (scrisoarea este primită în data de 4 decembrie 2014 – n.r.) sunt invitate şi participă două librării din Vâlcea şi una din Piteşti. Vreme de 3 zile, acestor librării li s-a pus la dispoziţie spaţiu de expoziţie cu vânzare, rafturi, mese, întreţinerea curăţeniei pe acest timp mizerabil, pază pe timpul nopţii a cărţilor etc. Personalul bibliotecii are ordin să «ajute» la vânzarea cărţilor, de la 10.00 la 18.00. Pentru librăria din Piteşti, care şi-a adus doar cărţile, fără tarabagiu, vânzarea se face de către bibliotecari, de asemenea, în timpul de lucru. Pentru nicio cărticică vândută şi pentru niciun leu încasat din multele mii şi zeci de mii rulaţi zilnic nu se eliberează niciun bon de casă. Niciuna dintre librării şi evident că nici biblioteca nu are casă de marcat cum prevede legea. De ochii lumii şi fără niciun contract sau alt act oficial, pentru facilităţile puse la dispoziţie şi comerţul pe care îl fac, agenţii economici «promit» să doneze bibliotecii cărţi în valoare de 50 lei pe ziua de vânzări, adică 150 lei pentru cele 3 zile de târg. «Promit», în ghilimele, pentru că doar promit. Bibliotecarilor puşi să ajute la vânzare şi chiar să vândă efectiv cărţile comercianţilor prieteni cu conducerea bibliotecii li se spune să facă o listă de cărţi care chipurile urmează să le fie «donate» ulterior «târgului», adică la Sfântu’ Aşteaptă. Cum s-a întâmplat în anii din urmă. În baza «parteneriatelor» pe care biblioteca le are cu diverse şcoli şi grădiniţe din oraş, la târg sunt aduşi mai mult sau mai puţin obligat-forţat sute de copii, cu clasa, de către educatori şi învăţători. Educatori şi învăţători care le «recomandă» copiilor cărţi «obligatorii» pentru bibliografia şcolară. De ce fac asta? Simplu: cadrele didactice, săracele, au nevoie de adeverinţe-atestat, acorduri de parteneriat etc. pentru… gradaţiile de merit la care speră. O mână spală pe alta şi amândouă spală nasul şi mai murdar.
Întrebare retorică pentru cine nu înţelege că faptele şi lucrurile nu se reduc la evaziune fiscală săvârşită la vedere într-o instituţie publică, cu complicitatea conducerii acesteia: biblioteca are menirea să atragă cumpărători pentru cărţile altora, ajutându-i să încaseze profit ilegal, imoral şi neloial pentru ceilalţi comercianţi de carte? Nu cumva biblioteca trebuie să atragă cititori pentru cărţile sale, puse gratuit la dispoziţia oamenilor? Contribuabililor? Cele de mai sus reprezintă numai o părticică din multele faţete urâte ale managementului bibliotecii judeţene, vechi şi nou. Nimic nu s-a schimbat odată cu schimbarea conducerii. Parcă dimpotrivă. Găinăriile ca şi marile hoţii au fost preluate şi însuşite cu dibăcie şi simţ artistic. În acordurile delicate ale pianului de la parterul instituţiei, foamea de îmbogăţire cu orice preţ a unora, degradarea şi prostituarea profesională şi morală a altora, toţi considerându-se reprezentativi pentru instituţie, sunt tot mai vizibile pe zi ce trece. Ceilalţi, cei mai mulţi, privesc indiferenţi şi, poate, scârbiţi în sinea lor. Mai avem şi alte lucruri de descoperit! Călătoria continuă!” – se arată în scrisoarea semnată „tatăl unui copil care a «vizitat» târgul de carte”.