Primul director de ziar pentru care Dana Grecu, i-a atras atenţia, fostei sale subalterne, încă din februarie 2012, că logica după care îşi construieşte ea raţionamentele este una deformată, că frizează isteria şi că mai ai puţin şi devine primul realizator emo din istoria televiziunii. Gheorghe Smeoreanu i-a mărturisit că deşi iniţial i-a admirat ascensiunea la Antena 3, a trăit şi dezamăgirea să constate că „Dana Grecu îşi doreşte să fie un fel de Robespierre balcanic şi cu fustă”, „un coşmar”, „vaca nebună a televiziunii, soacra Ţării Româneşti în plin bufeu de menopauza, sperietoarea copiilor şi bucuria celor după care plânge ospiciul”.
Gheorghe Smeoreanu subliniază că deşi atunci când a lucrat cu el, la Piteşti, la cotidianul „Republica” şi la „Curierul zilei”, Dana Grecu era un jurnalist frumos şi onest, acum atât imaginea sa, cât şi raţiunea de care dă dovadă sunt la polul. „Acum, nu îmi mai placi deloc, dragă Dana, nici ca jurnalist, nici că femeie, nici că om. Îmi pare rău că e nevoie să fiu atît de dur, dar trebuie să-ţi spun că ar fi cazul să laşi ţară asta în pace, să nu o mai chinuieşti, să nu o mai batjocoreşti, să nu te mai răţoieşti la ea. Ai devenit un amestec de ţaţă cetăţeancă şi de opinie publică în sensul în care e publică o toaletă publică”, explică Gheorghe Smeoreanu.
Vă prezentăm mai jos integral apelul lui Gheorghe Smeoreanu intitulat „Iubită şi frumoasă Dana Grecu, îţi scrie primul tău”
„Am folosit cu tot cinismul de care sunt capabil măgăria din titlu. Nu am fost primul tău bărbat, ştim amândoi asta, am fost doar primul tău director. Are vreo importantă ? Tot primul se cheamă că am fost. Vezi , cam aşa îţi construieşti şi tu raţionamentele în emisiune, pe ideea că nu contează amănuntele, diferenţele, evidenţele, important pentru ţine este să ajungi la „Băsescu şi Boc trebuie să plece”. Voi reveni.
Am fost, aşadar, dragă Dana, primul tău director atunci când ai venit în presă, la episodicul cotidian „Republica” şi la popularul ziar „Curierul zilei”, din Piteşti. Nu te-am remarcat profesional, era şi greu, fiindcă nu eram noi înşine, cei vechi, foarte atenţia la profesionalism, făceam o presă subţire şi comercială. Am remarcat însă că eşti curajoasă, că ştii să-ţi priveşti şeful în ochi şi că eşti foarte atractivă. Să nu te superi pe mine că spun asta, nu erai neapărat frumoasă, ci foarte erotică, probabil că din cauza tinereţii şi, mai ales, a personalităţii tale impetuoase. Afli de abia acum că mi-ai plăcut, dar asta nu are nicio importantă, ţi-o spun doar pentru a trage puţin de timp fiindcă mi-e groază de ceea ce voi adaugă în rândurile următoare.
Acum, nu îmi mai plăci deloc, dragă Dana, nici că jurnalist, nici că femeie, nici că om. Îmi pare rău că e nevoie să fiu atât de dur, dar trebuie să-ţi spun că ar fi cazul să laşi ţară asta în pace, să nu o mai chinuieşti, să nu o mai batjocoreşti, să nu te mai răţoieşti la ea. Ai devenit un amestec de ţaţă cetăţeancă şi de opinie publică în sensul în care e publică o toaletă publică.
Recunosc originalitatea melanjului din ţine dar nici nu ştii că două lucruri se vând în România pentru acelaşi efect: tu şi medicamentele vomitive.
Eşti liberă într-o ţară liberă, într-o presă liberă, dar îţi semnalez că te schimonoseşti îngrozitor, că frizezi isteria, că mai ai puţin şi devii primul realizator emo din istoria televiziunii. Crezi că merită, consideri că te mai poţi întoarce cândva din drum, ori vei merge înainte până la epuizare, până la ratare, până la internare?
Opreşte-te, Dana, coboară din caruselul nebuniei, lasă-ţi poalele-n jos şi lasă România în pace. Presă nu se poate face arătându-i preşedintelui fundul, nici scuipându-l pe primul-ministru, presă nu e o mahala, o uşa a cortului în faţă căreia câştigă cel care ţipă mai tare. Cel puţin aşa sper, sper că nu s-a ajuns până acolo.
Mi-ai spus cândva că vrei să pleci din Piteşti, că nu-ţi mai spune nimic oraşul acela şi presa lui. Te-am aprobat, te-am admirat şi am tras cu coadă ochiului, emoţionat, la ascensiunea ta la „Antena 3”. Credeam că totul e bine când, brusc, am descoperit că Dana Grecu îşi doreşte să fie un fel de Robespierre balcanic şi cu fustă. Un coşmar, carevasăzică.
În calitatea mea de primul tău director din presă, aş putea spune, ritos, că eu nu aşa te-am învăţat să fii. Nu spun asta fiindcă nici nu ştiam că e posibil să fie cineva aşa, nici măcar în viaţă obişnuită, cu atât mai puţin pe micul ecran. Eşti vacă nebună a televiziunii, soacra Ţării Româneşti în plin bufeu de menopauză, sperietoarea copiilor şi bucuria celor după care plânge ospiciul. Mai eşti om ? Sper să mai fii. Şi să mă înţelegi”.
sursa: EVZ