În țara asta de doi lei vechi, oricine ar vorbi – că e președinte, că e măturător, că e curva pe centură- nu simte – dar deloc – nevoia să-și probeze în vreun fel ce spune. După începerea campaniei electorale, aceiași derbedei ce s-au făcut remarcați în viața noastrăpublică de până acum, aruncă o mulțime de acuzații nefondate împotriva contracandidaților lor, încercând săia fața acestora. În urmăcu o lună de zile, pe ediția noastrăelectronică , am lansat un sondaj pentru a afla opinia cititorilor privind numele politicienilor și al partidului care vor murdări campania electorală2008 și toate orientările au fost îndreptate spre Silviu Popescu – Partidul Verde, Dumitru Bușe – PC, Emilian Frâncu – PNL, Maria Tudor – om de afaceri și PNL. Lucrurile de până acum, dovedesc maturitatea participanților la sondaj, ele fiind confirmate aproape 100%.
Dintre toți, doar Silviu Popescu și Maria Tudor nu au ce că uta printre politicieni, ei fiind, primul, o coadăde topor – aruncat în lupta pentru Primăria Râmnicului de boala ce-l macină, speculatăde falșii politicieni și cea de a doua – înciudatăde scoaterea binemeritatăîn decorul politic, După deșteptarea pesediștilor, în ceasul al 13-lea, ce i-au înțeles (târziu, este adevărat!) dorința de a pune mâna pe oraș, După ce și-a aruncat în arena propriul consort infantil politic și neexperimentat în competiții publice. Pe acest fond, sunt la fel de vehement, ca și mulți dintre dumneavoastră, Față de poftitorii de avere nemuncită, de gașca de imbecili și șmenari ce se lasăcondusăde politicienii păpușari ai locurilor noastre natale.
Candidatul „prăzuliu” al unui partid ce scoate capul doar în timpul campaniilor electorale – am numit Partidul Verde, nu este altul decât ziaristul Silviu Popescu, un individ ce s-a dovedit și se dovedește a fi un mare prost, irefutabil, indubitabil și irepetabil, poftind la primul scaun al administrației publice locale, fără valențe și performanțe. De aproape un an de zile, el îl înjurăși-l calomniazăpe primarul Mircia Gutău, După ce acesta l-a ajutat săse refacă , la întoarcerea din America, de unde a venit cu o cizmăîn profundor, datăde nevastă-sa și de Unchiul Sam – oblăduitorul năpăstuiților.
Unde-i răsplata binefăcă torului? fără simțul ridicolului, el și-a lansat candidatura în fața colegilor din redacția ce o conduce, promițând copacilor și statuilor ce marcau locația evenimentului, că va face din municipiul Rm. Vâlcea un oraș European, altceva ca până acum, fără săpoatădemonstra concetățenilor săi că se pricepe și la lucruri serioase, în afarăde calomnii, diversiuni infantile, măgării și distrus destine. Statutul social al conducă torilor administrativi și performanțele gospodărești din propria bătătură, au mare importanțăîntr-o societate morală. Are „prăzuliul” ăsta – cu pretenții de primar al Râmnicului – constituităo familie? Are grijăde propriul copil înfiat în România și prezent, acum, pe tărâm american, aflat în întreținerea soției sale, abandonatăîn State? Are el o gospodărie constituităpe care săo admire alegătorii, concluzionând că la fel va face și din orașul nostru? Săfim serioși. Candidații ăștia fără șanse, sunt plevușca pe care rechinii din umbrăo aruncă la popor, pentru prosteala generală. Ce naiba cautăcandidații fără nici o șansăsăcandideze?
Ce-i mânăpe ei în lupta cu penibilul de a nu fi votați nici măcar de toate neamurile lor? Este, cumva, nevoia de a apărea la televizor? Pentru asta existătrei televiziuni locale. E foamea? Poate. În acest caz, mai bine ar pleca la muncă în străinătate, că e la fel de umilitor, dar de o mie de ori mai profitabil. E dorința de a-și ajuta concetățenii? Hai, nu măînnebuniți! E ca la loto, îți încerci șansa? Nici măcar acolo nu câștigă fitecine. La o astfel de infuzie de candidați, senatorii romani gândeau ca la „divide et impera”. Pe vremea Alexandrului nostru (Lăpușneanul) se zicea: „proști dar mulți”. Se pare că latinii au fost luați ca exemplu de borfașii din politichia românească . Cu cât fărâmițezi electoratul, cu atât ai mai multe șanse la fraieri.
Dictonul „proști dar mulți”, nu mai face două parale, pentru gașca sceleraților securisto-comuniști Ce-i mânăîn competiția electoralăpe veșnicii perdanți? Nu am un răspuns sigur. Unii poate chiar se cred salvatorii comunității/neamului; alții vor săiasădin cercul strâmt al rudelor și colegilor; și, nu bag mâna în foc, existăcâțiva care știu că e un os de ros. Tocmai am terminat de citit „Lada fermecată” de Bernard Malamud. Într-una din povestiri eroul a ajuns cunoscut și admirat de tot cartierul fiindcă se lăudase unui bețiv că în vara aia voia săcitească 100 de că rți. Bețivul a împrăștiat vestea și lumea a că zut în admirație. Cred că asta vrea și „candidatul prăzuliu”, verde de îl paște vaca. Săcadălumea în admirație și sădevinănotoriu. Bașca faptul că poate vorbi în public ce vrea, dându-se mare politician. Este suburban, jalnic și de plâns nivelul la care încă mai gândesc și se exprimăsemenii noștri neandertalieni, cu pretenții în societatea vâlceană . Indivizii tarați au rămas de pe urma comunismului cu mintea stricatăbine. Ei nu mai pot deosebi binele de rău sau măcar așa dau semne prin ieșirile lor publice sau în mass-media. Este limpede că numai în ape tulburi pot ei săprospere și bineînțeles sătrăiască .
Cohorta de oameni politici ultrabogați, nu mai are contact cu realitatea și îmbuibații se cred nemuritori, promovându-și cozile de topor. Pentru noi, cetățenii plătitori de impozite, întoarcerea la realitate este inevitabilă. Pentru ei va fi mereu o surpriză, exact așa cum a fost și cu Ceaușescu. Excluderea răului mimatăîn ’89 trebuia săse facă total și una din că i, imperfectăcum este ea, consta într-adevăr în responsabilizarea celor care administreazăcomunitatea. După experiența nefericităa comunismului, sistemul de pile, relații și de trucarea a adevărului în serviciul nonvalorilor, trebuia înlăturat urgent. Dar nu s-a vrut asta. Totuși, săfim încrezători că majoritatea poporului român nu poate fi păcă lităla nesfârșit.
Sămergem la vot și săvotăm După umila noastrăminte. Se poate, stimați cititori! Nimic nu vine din ceruri fără ca noi sămișcă m un deget.
Romeo Popescu