Pe vremea lui Iliescu-Năstase puşcăriile erau doar pentru popor, pe când acum, după încheierea regimului Băsescu, România a devenit neîncăpătoare în puşcării, tocmai din cauza afluxului de politicieni care se îndreaptă grăbiţi spre acolo. Săptămâna aceasta, deputaţii din Parlament se vor întâlni pentru a discuta solicitările DNA referitoare la încuviinţarea arestării Elenei Udrea. Chestiunea cu adunarea parlamentarilor în zi de duminică, e mortală. Nu s-a întâmplat aşa ceva, de când s-a înfiinţat forul legislativ. Dar oameni de încredere nu există printre politicieni. La nici un nivel la care se face politică nu există oameni de încredere nici unde în lumea asta. Ce ascunde şi ce spune Elena Udrea nu putem să judecăm, lumea judecă după cum o apreciază sau urăşte din motive oarecare. Ca de multe ori, în mijlocul labirintului corupt al politicii din România, se găseşte o femeie, autoritară şi energică, abilă, combinativă şi mai toxică decât o meduză neagră: Doamna Chiajna, Lupeasca, Ana Pauker, Ceauşeasca şi Udrea sunt acelaşi personaj central malefic, numai frizura este puţin altfel. Înlăturând-o din joc, se impune întrebarea, cine va fi următoarea? În concluzie, vor să-i închidă femeii gura cât mai repede, cât nu scapă vreo informaţie sâcâitoare. Ridicarea fustelor în cap, mi-l aminteşte pe Adrian Năstase ratându-şi carotida, pe Voiculescu chiorându-se la camere fără o lentilă la ochelarii de soare şi pe Adrian Sârbu făcându-ne semnul victoriei cu mâinile încătuşate.
În ultimii 10 ani, Elena Udrea a avut România la picioare (ca să nu zic între). A fost plăcut şi excitant pentru o femeie fără niciun merit, căsătorită din interes. Eu nu găsesc la ea nici acea „inteligenţă” sclipitoare, când are numeroase ticuri verbale greşite gramatical, nu are nici cunoştinţe juridice solide, deşi este avocat, să nu mai amintesc de preşedintele Norvegiei! Desigur, are calităţi fizice apreciate de masculii posedaţi de plăcerile carnale, dar parcă e mult prea puţin. Cazul femeii acesteia va avea un final previzibil, ca şi în „Anna Karenina”. Ori de câte ori ai citi romanul, Anna tot se aruncă sub tren. Deci, Udrea va fi arestată. Evident, va face recurs şi instanţa o va elibera cu şanse de 90%.
Totuşi, îmi este teamă de scenariul cel mai rău: căderea la pace. Udrea nu a venit cu probe, dar le transmite „băieţilor” că ştie şi poate produce mult rău sistemului. Şi nu despre puşcărie este vorba, nu asta o sperie, ci despre confiscarea averii. Puşcăria este o afacere: execuţi câţiva ani privativi de libertate şi apoi îţi vezi liniştit de afaceri. Ciociolina încă nu are garanţia că va primi un 4-5 ani de puşcărie şi va rămâne cu o avere considerabilă. Dacă ne luăm după delaţiunile care o vizează, nu are avere cât ar trebui confiscat.
În cazul în care vom vedea o a doua schimbare la faţă a Elenei Udrea, înseamnă că înţelegerea a avut loc şi sistemul rezistă. Fac o paranteză şi vă amintesc că Tommaso Buscetta, cel mai important pocăit din istoria Mafiei, odată ajuns în arest, avea două variante: Omerta şi multă, multă închisoare (pe viaţă, probabil) şi delaţiunea însoţită de intrarea într-un program de protecţie a martorilor. A ales varianta a doua, a contribuit la decimarea Mafie şi a intrat într-un program de protecţie a martorilor în SUA. Nu s-a mai aflat nimic despre el. Avem noi un asemenea program funcţional? Mă tem că nu. Despre ce vorbeşte Elena Udrea? Despre mafie în SRI. Cum este pregătită România să-i acorde protecţie unui „pocăit” care este dispus să devoaleze asemenea practice? Păi, nu este… Cazul Sorin Crivăţ, adus în discuţie de doamna Bica, dă fiori reci oricărui potenţial pocăit.