DRUME ȚI. Turiștii alungați din orașele încinse de caniculă se pot refugia în inima munților. Traseele, lungi și anevoioase, oferă călătorului liniște, răcoare și peisaje de vis.O destinație absolut fabuloasă prin frumusețe și smerenie este Mânăstirea Pătrunsa, situată la peste 1.400 de m altitudine în masivul Buila Vânturarița.
Pentru a ajunge la Pătrunsa poți merge cu ma șina pe DN 67, Râmnicu Vâlcea Horezu, până când întâlnești indicatorul care te îndrumă să faci dreapta spre Bărbătești, o localitatea veche de peste 700 de ani. Străbați comuna de la un capăt la altul până întâlnești Valea Otăsăului. Drumul forestier ce merge de-a lungul apei te duce la „căsuța de lângă râu”. Un fel de chilie-magazie unde călugării își depozitează materialele și alimentele pe care trebuie să le urce la schit. „Până aici s-a putut urca cu ma șina, de aici, încă 4 kilometri se urcă doar pe jos”, anunță călugărul bătrân care ne-a ie șit în întâmpinare.
De cel puțin trei ori pe zi la căsuța de lângă râu este agitație mare, călugării încarcă alimentele și cele trebuincioase la mănăstire și le urcă pe munte cu ajutorul măgarilor. „Am șase măgăru și, Prințul, Petre, Marin, Marinica, Ciurică și Măgăroiu. Sunt ca și copiii mei. Fiecare duce în spate câte 50 de kilograme. Cu ei ducem sus tot ce este nevoie” – spune grăbit părintele Maxim.
Când caravana este gata de plecare, părintele își i-a ciomagul și dă startul „Hai, hai, la deal Prințul, la deal!” strigă călugărul la animalul care în curând va împlini 20 de ani. „Ăsta a fost născut în ziua când l-au arestat pe prințișorul Nicu Ceaușescu, de aceea i se spune Prințul”, povestește bărbatul.
Începe urcușul. Pentru neinițiați se înaintează cu greu pe cărarea îngustă și sinuoasă care străbate culmea Plăiței, oboseala își face apariția și nevoia de a zăbovi la umbră este tot mai frecventă. „Știu că-i greu, dar sus este atâta frumusețe și liniște că este păcat să nu ajungeți acolo”, îi îndeamnă, cu bunătate, călugărul pe turiști.
Abia când auzi ecoul glasului de clopot realizezi că a trecut o oră și jumătate de drum anevoios și că schitul este aproape. Mai întâi se văd chiliile călugărilor, peste 40 la număr, mici, din lemn, risipite la poalele muntelui. Ultimul care ți se dezvăluie dintre ramurile fagilor este micuțul schit Pătrunsa, construit la 1740 de episcopul Climent. Este ca o perlă pe care te temi să o atingi să nu cumva să dispară. „În aceste locuri este atâta frumusețe și liniște încât nu îți vine să crezi că este real, natura este pură și neatinsă de mâna omului. Călugării tocmai astfel de locuri izolate caută pentru a se ruga în liniște. Și la astfel de minunății nu ai cum să ajungi ușor, trebuie să depui un pic de efort „, spune călugărul Nifon.
Locuri de legendă
Legenda spune că numele schitului vine de la faptul că Paraschiva Modoran, mama ctitorului episcopul Climent, a fost pătrunsă de chinurile facerii în poienile Builei. Femeia însărcinată în luna a noua s-a refugiat în munți din calea invaziilor turcești cu intenția de a ajunge la soțul ei, care era cioban. N-a mai ajuns și la adăpostul unui platin a adus pe lume un băiat căruia i-a spus Constantin. Acesta a ajuns mai târziu episcop al Râmnicului și în anul 1470 în amintirea mamei sale a construit schitul Pătrunsa. Altă ipoteză este aceea că numele de Pătrunsa vine de la poziția geografică a schitului, ascuns între dealuri printre păduri de fag, un loc în care pătrunzi cu greu.
Biserica de lângă cer
Aronică Stoenescu și calul lui Costică sunt două personaje nedespărțite și foarte cunoscute în zonă. Oricine vrea să urce la schit și are bagaj sau nu-l ajută picioarele, contra cost, nea Aronică, îl duce la destinație. „Drumul ăsta îl fac fluierând vara, în 45 de minute sunt sus, mai greu este iarna când e zăpada până la brâu. Acum vara mie mi se pare ușor”, spune bărbatul, amuzat de turiștii transpirați care urcă cu greu cărarea îngustă.
Nea Aronică împreună cu sute de săteni proprietari de cai din Bărbătești au cărat toate materialele de construcții pentru „biserica de lângă cer” cum este cunoscută noua Biserică Pătrunsa, construită la peste 1.400 de m altitudine și care poartă hramul Sfintei cuvioase Paraschiva. „Tone de materiale, cărămidă, tablă, ciment, fier, totul a fost urcat cu caii și măgarii călugărilor. Venise o firmă care cerea 50 de milioane de lei vechi ca să le urce cu elicopterul. Noi le-am urcat pe toate pe bani mult mai puțini”, povestește cu mândrie nea Aronică. La sfințirea bisericii din 20 august 2006, toți cei peste 1000 de credincio și, inclusiv înaltele fețe bisericești au urcat pe jos până la Pătrunsa.
Femeile nu au voie să doarmă la schit
Călugării sunt ospitalieri cu turiștii însă au reguli foarte stricte pe care nu le încalcă niciodată. Este mănăstire de călugări și femeilor li se interzice rămânerea peste noapte în incinta schitului. „Pentru fiicele neascultării, pedeapsă și blestem”, așa sună avertismentul Arhiepiscopiei Râmnicului, scris pe o plăcuță la căsuța de lângă râu.
Bărbaților care doresc să stea la schit câteva zile li se oferă găzduire și masă gratuit. Însă cei care acceptă ospitalitatea călugărilor trebuie să respecte regulile acestora, adică să nu mănânce carne și să participe la slujbele care se țin inclusiv noaptea. „Ducem o viață mai aspră, fără mese îmbelșugate. Lunea, miercurea și vinerea la noi nu se gătește cu ulei, deci se ține post, mâncăm doar legume și fructe. Este tradiția mănăstirilor de pe muntele Athos cu o rânduială un pic mai aspră, este ceea ce se numește viață de sihastru. În restul zilelor, gătim cu ulei și mâncăm doar pește”, spune părintele bucătar Policarp, care mărturisește că „dragostea este ingredientul care dă gust delicios bucatelor preparate la mănăstire”.
Biserica din stâncă
La mai puțin de o oră de mers pe jos de la Mânăstirea Pătrunsa, pitit în pădurea de foioase, este schitul Pahomie, lăcaș de cult construit aproape în totalitate sub o stâncă de calcar în anul 1520. Biserica are hramul „Sfântul Proroc Ilie”. „Este un loc de o frumusețe rară și foarte liniștit, se aud doar păsările cerului și susurul apei. Noaptea se țin slujbe de către călugări, la fel ca la muntele Athos. Traseul: căsuța de lângă râul Otăsău - Mănăstirea Pătrunsa – Schitul Pahomie, este unul lung și anevoios. Dar ești recompensat cu atâta frumusețe și liniște încât merită tot efortul din lume”, concluzionează un profesor voluntar din Turnu-Severin, care a venit să ajute la reconstrucția aleilor schitului.
CODRUȚA ALEXANDRU