În luna martie a acestui an, Victor Ponta pleda public pentru majorarea salariilor la vârful statului. La acea dată, şeful guvernului se află în relaţii bune cu preşedintele şi căuta să pară cât mai cooperant, încercând să-i cumpere acestuia bunăvoinţa. Dar ideea de a creşte veniturile demnitarilor era corectă. Nu poţi avea demnitari prost plătiţi, stăpâni peste bugete de milioane de euro sau cu putere de decizie şi să ai mai puţină corupţie la nivel înalt. La rândul său, Iohannis a înţeles importanţa deciziei, fiind unul dintre beneficiarii măsurii. N-a subminat acest demers.
Între timp, peisajul politic din martie s-a schimbat radical, începând conflictele preşedinte-premier. În aprilie, Ponta ajunge şi el în ancheta lui Şova şi nu mai are chef să fie cooperant cu preşedintele. În urma acuzaţiei oficiale făcută de DNA, Iohannis i-a cerut să demisioneze. De frica procurorilor, fuge în Turcia, sub pretextul unei operaţii la genunchi. Vicepremierul Oprea îi preia atribuţiunile şi tot ce nu ar fi făcut acesta, a făcut el, în numele „interesului naţional”: sabotează intenţiile PSD de a omorî justiţia, îl ajută pe Iohannis să-şi pună om la Serviciul de Informaţii Externe, suplimentează numărul de procurori DNA, măreşte pensiile militarilor şi emite ordonanţa care a mărit salariile demnitarilor. Odată reintrat în funcţia de premier, Ponta minte fără să clipească, afirmând senin că nu a fost de acord cu ordonanţa şi anunţă că amâna aplicarea ei.
Practic, îi scoate responsabili pe Oprea şi pe Iohannis de adoptarea ordonanţei care măreşte salariile demnitarilor, cumva împotriva voinţei lui. Dar după cum s-a putut dovedi, discuţia despre majorarea indemnizaţiilor demnitarilor a apărut în ianuarie şi a fost lansată în spaţiul public chiar de către Victor Ponta. Şi totuşi, Ponta vrea să arate acum că el este şeful. Altfel nu se justifică amestecul în stoparea ordonanţei. El nu a avut vizibil nicio implicare şi vrea să arate că se face majorarea numai dacă vrea el. De aceia a şi intervenit.
În principiu, măririle salariale nu ar trebui să necăjească pe nimeni. Oamenii muncesc mai mult, mai bine şi trebuiesc plătiţi corespunzător. Dar nu în cazul de faţă. Poate să spună preşedintele că după câteva luni de vechime în funcţie a făcut ce a promis, meritând o majorare salarială? Nu. Omul s-a plimbat, şi-a supra expus nevasta, a stat spectator la răfuielile dintre dezirabilii lor şi dezirabilii noştri, şi-a cumpărat maşină scumpă, îşi renovează reşedinţa, etc. Şi pentru asta merită bani mai mulţi? Cum poţi să creşti competenţa cu o sumă de bani şi cine garantează că acea sumă de bani scade corupţia?
Deşi se minte că ordonanţa nu s-a publicat în Monitor, ea s-a publicat şi, conform prevederilor ei, indemnizaţiile lunare se majorează începând din luna august. Preşedintele României, preşedintele Senatului, preşedintele Camerei Deputaţilor şi premierul vor avea un salariu brut de 21.540 de lei, iar net de 15.108 lei. Tabelul conţine salariile pentru 48 de funcţii publice importante. Este mult prea mult pentru o ţară care trăieşte la limita sărăciei. După pensiile nesimţite ale parlamentarilor şi armatei, asta este bomboana de pe colivă. Nimeni nu se gândeşte la tineri, la pensionari, cei care au construit tot ce vând şmecherii îmburgheziţi. Urmăm calea Greciei? Aşa se pare!