Cea mai mare nenorocire a României sunt proştii şi prostia ce a cuprins tot spectrul politic şi jurnalistic. Nu mai ştii ce să crezi. Toţi se acuză, unii pe alţii. Toţi se dau deştepţi şi critică, dar în acelaşi timp se vede, şi din avion, cât de proşti sunt. Rar mai întâlneşti câte un individ echilibrat şi cu ceva minte în cap. Nu ştiu când dracu’ o să scăpăm de epidemia asta de prostie care a cuprins România. Cine poate să o facă? Nu s-a născut, încă! În editorialul trecut am criticat atitudinea vicepreşedintelui Senatului Dan Voiculescu, care, din dorinţa de a se “reafirma” ca un puternic al politicului naţional, a depus, la Biroul Permanent al Senatului, propunerea de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu. Au cochetat cu măgăria, aceiaşi politicieni rătăciţi Crin Antonescu şi Victor Ponta. Ei, ca reprezentanţi ai Opoziţiei, prin absurda idee, visează procente mari în viitoarele alegeri electorale, crezând că românul a uitat cum s-a devalizat ţara şi, PSD şi PNL, în vreme de criză, în loc să pună umărul la ieşirea din recesiune, au tot pus beţe în roate la căruţa trasă de mârţoagă. Aşa ca şi buturuga cu care vor ei să răstoarne carul, ideea suspendării preşedintelui Băsescu arată cât de puţin le pasă lor de ţară când, de fapt, îi mână propriul interes de a se răzbuna pe noi, că n-au reuşit la alegeri, după ce s-au unit electoral cu aşa mare tam-tam. Dacă recunoaştem crudul adevăr că, în România, partidele nu sunt altceva decât structuri complexe de factură economico-financiară, dar cu efect pauperizant şi genocidal asupra poporului din care îşi trag seva, reunite în jurul unor nuclee dure compuse din indivizi lacomi şi abjecţi, lipsiţi de scrupule şi, în prea multe cazuri, de-adreptul proşti sau lipsiţi de cultură elementară, ierarhizaţi în posturi de conducere pe criterii de rubedenie-nepotism, relaţii de tip mafiot, scopuri convergente etc., ideea unor partide sau lideri noi cu preocupare pentru interesele ţării nu are, pe termen scurt şi mediu, nicio şansă. V-aţi gândit că prin gestul cererii suspendării, a doua oară, a preşedintelui României Dan Voiculescu va contribui, ca şi “Antenele” sale, la trezirea din “somnul cel de moarte” al naţiei române? Criza mondială şi grupurile de interese formate din fiii şi nepoţii de cominternişti, precum şi din acoliţii lor, a ajuns şi în presă, creând moguli care luptă din răsputeri pentru distrugerea ţării, ei având averile depuse în paradisuri fiscale. Asta este o tradiţie încă din 1921, când au fondat PCR şi luptau pentru dezmembrarea “României întregite”, militând pentru Uniunea Socialistă Balcanică, în care intră Basarabia, Moldova, Muntenia, Oltenia, Banatul, Yugoslavia, Bulgaria şi Grecia. Atunci, Transilvania era hărăzită ungurilor şi asta pentru că Lenin şi Stalin nu participaseră la tratatul de la Trianon. Zvonurile cu preluarea Ardealului, după 1989, nu erau simple zvonuri propagandistice. De fapt, marea vină a lui Miloşevici a fost că a convenit, în secret, cu Gorbaciov, ca Yugoslavia să devină a 17-a Republică a URSS. Astfel se realiza ajungerea trupelor ruseşti, prin Adriatica, direct în Mediterană, evitându-se Bosforul şi Dardanele, unde ofiţerii ruşi erau scanaţi şi în buzunare, toate tehologiile primite de-a lungul anilor de Yugoslavia, ţară care nu a fost supusă embargoului, din partea ţărilor occidentale, ajungeau la dispoziţia ruşilor, iar culoarul care era ţinut de Iliescu la dispoziţia ruşilor era format din Moldova românească, Muntenia, Oltenia, Banatul… Şi acum, ca şi atunci, Ardealulul putea fi revendicat de unguri. La asta se refereau tratativele prelungite, cu Miloşevici, la Daytown. Chestiunea am aflat-o în timpul vizitei mele în America, într-un cadru oficial, mult după moartea lui Miloşevici. Occidentul a alertat popoarele iugoslave şi procesul de dezintegrare a început, odată cu plecarea Sloveniei. Ce a urmat se ştie. În războiul dus de NATO, s-au distrus numai obiectivele cu tehnologie occidentală. Podurile şi le-a bombardat singur Miloşevici, în scop de diversiune, la sfatul Moscovei. Dacă aţi reţinut, primii care au ajuns după încetarea războiului la Belgrad au fost ruşii, violând spaţiul aerian românesc, în frunte cu Primacov, ministrul de externe de atunci, ca să mai salveze din moloz, ceea ce nu se distrusese. Atunci Dan Voiculescu era foarte activ pe piaţa încălcării embargoului, sub îngăduinţa premierului Văcăroiu. El crede că lumea a uitat asta şi vrea să joace acum rolul de salvator al României, cu gândul s-o despoaie în continuare, pentru că Băsescu le cam dă peste degete când întind mâna iarăşi? Cine sapă groapa altuia va cade singur în ea. „Grădina Maicii Domnului” nu mai poate fi lăsată pe mâna unor „anticrişti”. Este prea de tot. Eu cred că scoaterea României din mlaştina corupţiei întreţinută de partidele perindate la putere şi din ghearele nucleelor dure din PSD-PDL-PNL-UDMR şi ale chibiţilor ridicoli de genul PRM, PC, PNŢCD nu poate fi realizată decât prin mobilizarea maselor, de către media, sindicate şi societatea civilă, la proteste dure în stradă, ori de câte ori situaţia o cere, adoptarea unei noi legi a partidelor, cu reguli de joc democratice, care să împiedice sufocarea opiniilor individuale şi acapararea puterii în partid de grupări mafiote roşii, galbene, portocalii sau de alte nuanţe, cu alte cuvinte, o reformă reală a statului român va fi posibilă doar prin obligarea partidelor să se comporte firesc, prin acţiune fermă din partea unor mase informate corect. Aşa cum Ceauşescu a fost dat jos prin ieşirea masivă în stradă a oamenilor simpli, la fel miile de noi ceauşeşti (de tip capitalist) care subminează prezentul şi viitorul acestei naţiuni pot fi potoliţi, dacă nu înlăturaţi, prin presiuni constante din partea maselor revoltate. Din păcate, complicitatea mass media, aristocraţiei sindicale şi a societăţii civile cu unul sau altul din partidele compromise face ca acest deziderat să fie o simplă utopie. Singura şansă care ne mai rămâne, în aceste condiţii, ar fi trezirea la realitate a centrelor de putere şi de informaţii ale statului român, care, pare-se, nu îşi dau încă seama că „împăratul este gol”, dacă nu chiar ţicnit complet.
Romeo Popescu