Moto: „Sutor, ne supra crepidam” – Pliniu cel bătrân
O ştire de ultimă oră, face senzaţie pe internet. PNL caută candidat la Primăria Capitalei pe OLX. Candidatura lui Marian Munteanu, din partea PNL, pentru Primăria Capitalei ţării, a stârnit furtună. Şi, ca urmare, se caută un alt candidat, pilda lui Pliniu cel bătrân fiind elocventă în acest caz, nefiindu-i permis “cizmarului” Munteanu să ajungă mai sus de încălţări. În context cu adevărul, nu-l vrea lumea democrată. Propunerea a fost aspru criticată atât de oameni din interiorul partidului, cât şi de ONG-uri. Candidatul scos din joben de nu se ştie cine (Iohannis?, Atanasiu?, Hellvig?) a avut şi are simpatii pentru curentele de orientare fascistă, de care nu s-a dezis niciodată.
De ce s-a ajuns la candidaţi de tip Marian Munteanu? Se urmăreşte împingerea României într-o anumită zonă, pentru că există o altă comandă decât cea a democraţiei, care trebuie consolidată. Îmi este clar că USL-ul nu s-a desfiinţat şi că scopul PNL este să susţină PSD în a câştiga primăria Bucureştiului. Blat de divizia C. Nu există altă explicaţie. Cine stabileşte, oare, viitorii lideri locali? Avem o prima concluzie, după cazul Marian Munteanu: nu partidele. Nici electoratul, pentru că acesta votează ce i se propune, ca urmare nu îi putem cere prea mult.
Jocul politic îl face altcineva. Altcineva care anihilează pe cei nedoriţi, scoate din joben personaje convenabile pe care le impune cu uşurinţă politicienilor care tremură de frică şi ar accepta orice, doar să nu se trezească cu vreun dosar penal. Al cui candidat este deci Marian Munteanu? Un răspuns ar putea fi, al aceloraşi care l-au adus pe Johannis preşedinte pentru că era cel mai uşor de manipulat, aceiaşi care au făcut diversiunea Strada cu care au adus Guvernul Tehnocrat. Aceiaşi care vor decide cine va intra în noul Parlament din această toamnă.
Prin 1987, când Gorbaciov anunţa posibilitatea pluripartitismului în URSS şi noi ne întrebam cum ar fi posibil aşa ceva, un prieten mi-a spus: „Foarte simplu. Vor fi Partidul comunist A şi Partidul comunist B”. Numai că noi suntem mai cultivaţi. Am descoperit alfabetul… PNL părea a fi de dreapta, dar nu este aşa. La noi, „proiectul” de dreapta a ajuns pe mâna unor ageamii – oameni fără nici o convingere politică, dar deciși să facă politică. Iar cei care au convingeri politice și trec la acțiune eșuează în partidulețe pe cat de mici, pe atât de isterice, naționalist-ortodoxiste, imaginându-și că dreapta românească se construiește cu Legiunea-n suflet.
De curând, jurnalistul Ion Cristoiu a aruncat o bombă. Acesta a anunţat că fostul preşedinte Traian Băsescu va candida din nou la funcţia de primar general. De când cu ideea că Traian Băsescu ar putea intra în alegeri pentru Primăria Bucureştiului, mai direct sau mai voalat, prin diverse trompete din presă, se tot dau semnale să stea în banca lui, cu nepoţeii sau la un şah cu pensionarii în parc. Că doar nu are de gând să strice planurile celor care se ocupă de „reformarea clasei politice” prin înlocuirea liderilor puternici cu tot felul de marionete „tehnocrate” incompetente ori „oameni noi” formaţi la Academia Securităţii Naţionale.
Şi cum mai sunt doar câteva zile în care se poate depune candidatura pentru Primărie, a apărut şi dosarul penal pe numele lui! Traian Băsescu cunoaşte la perfecţie toate figurile din PDL şi PNL, avându-i sub comandă de mai mult de un deceniu şi abandonându-i când au făcut pactul cu diavolul. În aceste condiţii, „Marele PNL” nu a avut curajul să intre în campanie împotriva lui, ci a căutat să facă o mutare spectaculoasă şi a aruncat în joc un ins care îşi bazează candidatura nu pe realizări politice sau administrative, ci pe o legendă. Care a fost şi s-a dus, pentru că tinichelele care-i zornăie de coadă îl fac mult prea vulnerabil într-un concurs unde e nevoie de multă transparenţă şi credibilitate.