În calendarul creștin-ortodox, sărbătoarea Izvorul Tămăduirii nu are o dată fixă, fiind sărbătorită în vinerea din Săptămâna Luminată, adică în vinerea imediat următoare Sfintelor Sărbători Pascale.
După Săptămâna Mare și celebrarea Sfintelor Sărbători Pascale, românii se pregătesc acum pentru o altă sărbătoare importantă, marcând-o cu o cruce roșie în calendarul creștin-ortodox.
Pe 10 mai, în afară de prăznuirea Sfântului Simon Zilotul, se serbează și Izvorul Tămăduirii, o sărbătoare religioasă deosebit de importantă.
Originea sărbătorii Izvorul Tămăduirii se regăsește într-un eveniment petrecut în timpul domniei lui Leon cel Mare. Conform tradiției, acesta a întâlnit un orb într-o pădure, care i-a cerut apă. La îndemnul Maicii Domnului, Leon cel Mare l-a dus pe orb la un izvor anume, din care acesta a băut și și-a recăpătat vederea, marcând astfel nașterea noțiunii de Izvorul Tămăduirii.
De asemenea, conform crestinortodox.ro, se relatează că, pentru a aduce mulțumire Maicii Domnului, Leon cel Mare a construit o biserică în apropierea izvorului respectiv, loc în care s-au petrecut numeroase minuni.
În această zi, românii respectă tradiții vechi. După slujba de Liturghie, se sfințește agheasma mică, credința fiind că cei care o consumă se vor vindeca și vor fi ocrotiți. De asemenea, de Izvorul Tămăduirii, românii obișnuiesc să încheie „legământul juvenil” sau „înfrățirea”, un pact solemn prin care mai multe persoane își jură susținere necondiționată și prietenie, bazată pe legături de vârstă, afinitate sufletească și altele.