Harta Babiloniană a Lumii, cunoscută și sub numele de Imago Mundi, este adesea considerată cea mai veche hartă a lumii descoperită până în prezent. Deși nu are precizia științifică a Google Maps sau complexitatea artistică a hărților medievale, oferă o viziune unică asupra modului în care babilonienii antici percepeau lumea și locul lor în ea. Aceasta a fost realizată probabil între 2.600 și 2.900 de ani în urmă, în perioada în care Imperiul Neo-Babilonian excela în arhitectură, cultură, matematică și știință timpurie, și a fost redescoperită în secolul al XIX-lea. Potrivit Enciclopediei Britannica, artefactul a fost descoperit de Hormuzd Rassam, un arheolog renumit care a excavat unele dintre cele mai valoroase antichități asiriene și babiloniene, inclusiv tăblițele care conțin Epopeea lui Ghilgameș, una dintre cele mai vechi opere literare din lume.
Harta Babiloniană a Lumii a fost găsită într-o cutie în timpul excavărilor lui Rassam din 1881 la Sippar, în Irak, la aproximativ 40 de kilometri sud-vest de Bagdadul modern. Cu toate acestea, există teorii conform cărora ar fi fost descoperită inițial la Borsippa, un alt oraș antic situat la aproximativ 115 kilometri sud de Bagdad. Actualmente, harta este păstrată la Muzeul Britanic din Londra. Tăblița, având dimensiunile de 12,2 pe 8,2 centimetri, conține o hartă circulară însoțită de inscripții cuneiforme. Deși crăpăturile au cauzat pierderea unor informații, cercetările academice de-a lungul decadelor au reușit să reconstituie mare parte din conținutul său. Harta descrie Mesopotamia, o regiune istorică din Orientul Mijlociu, adesea numită „leagănul civilizației” datorită numeroaselor civilizații și culturi proeminente care au existat acolo, inclusiv babilonienii și asirienii. Orașul Babilon este probabil reprezentat printr-o bandă dreptunghiulară aproape de partea superioară a hărții, iar liniile paralele care traversează acest dreptunghi de sus în jos par să ilustreze râul Eufrat. Acest râu, care izvorăște din munții nordici, traversează Babilonul și se varsă într-o zonă mlăștinoasă în sud. Harta include și localizarea altor orașe și regate, precum Asiria, Der și Urartu, toate fiind înconjurate de un cerc aproape perfect, reprezentând „Apa Amară” sau „Râul Amar”, interpretat de obicei ca ocean.
În partea de sus a hărții, dincolo de ocean, este indicată o zonă unde „Soarele nu este văzut”, posibil considerată un tărâm al întunericului etern, asemănător spațiilor descrise în Epopeea lui Ghilgameș, sau un comentariu criptic despre mișcarea Soarelui. Textul menționează, de asemenea, diverse creaturi mitice care locuiau în diferite regiuni, precum un cal înaripat, un mare șarpe de mare, un om-scorpion și un om-taur. Apar și referințe la animale reale, cum ar fi gazelele, panterele, cerbii, maimuțele, ibecșii, bivolii de apă și lupii. Harta include și personaje umane, cum ar fi Utnapiștim, eroul legendar care a supraviețuit potopului babilonian, și primul conducător al Imperiului Akkadian, Sargon.
Deși nu ar fi de folos pentru navigarea actuală în Asia de Vest din cauza mențiunilor de creaturi mitice, Harta Babiloniană a Lumii rămâne un document istoric fascinant, oferind perspective valoroase asupra dominației Imperiului Neo-Babilonian la momentul creării sale. Dr. Irving Finkel, expert al Muzeului Britanic, subliniază că Babilonul este reprezentat ca fiind „imens de vast în comparație cu celelalte orașe de pe hartă”, sugerând că „conținutul hărții reflectă fără îndoială Babilonul ca centrul lumii”.