De parcă nu erau suficiente problemele şi greutăţile actuale ale vâlcenilor, administraţia locală municipală mai are un as negru macabru în mânecă, pregătit pentru noi toţi.
Că oamenii locului îşi duc greu şi foarte greu traiul, confruntaţi cu contraperformanţa zilnică a actualilor guvernanţi, acest lucru deja nu mai este o surpriză pentru nimeni.
Din păcate, se prefigurează şi un nedorit moment de răscruce, cu care se poate întâlni oricare dintre noi, atunci când cineva drag va trece la cele veşnice.
În momentul acesta, municipalitatea Râmnicu Vâlcea nu mai are locuri de veci disponibile, deşi în anul 2012 a fost autorizat un cimitir public în cartierul Goranu, la capătul străzii Izlazului, aproximativ la 4 km depărtare de centru.
Iată însă că edilul actual nu doreşte extinderea şi finalizarea acestui cimitir public şi preferă să trimită familiile îndoliate la cimitirul de la Râureni, situat la aproximativ 8 km distanţă de centrul oraşului, lângă vechea groapă de gunoi, acum ecologizată.
De peste doi ani, de când tandemul FRÂNCU–MATEI s-a aflat în cea mai înaltă poziţie din conducerea Primăriei, nu s-a rezolvat această necesitate obştească, preferându-se înaintarea de propuneri către Consiliul Local, pentru cumpărarea în acest scop a unor diferite terenuri private, după cum dicta interesul fiecărui Primar aflat în funcţie.
Să ne îngrijorăm de faptul că ar putea apărea specula cu vânzarea locurilor de veci în cele două cimitire deja existente, Sf. Ion şi Nord Cetăţuie?
Sau mai degrabă să ne pregătim pentru apariţia cimitirelor private, unde oamenii vor fi nevoiţi să plătească sume deloc modice pentru un loc de odihnă veşnică?
Bineînţeles că da! Şi tot „da” este răspunsul la întrebarea dacă noi toţi avem dreptul să fim revoltaţi din această cauză.