Premierul Victor Ponta este zilnic subiect de scandal în presa naţională, prezenţa sa în viaţa publică dând naştere la controverse nenumărate, alimentate sau provocate chiar de el, avid de imagine publică. Două evenimente îl au recent ca protagonist, unul fiind renunţarea la titlul de doctor în Drept şi cel de al doilea fiind nominalizarea a doi miniştri în noul guvern cărora preşedintele Traian Băsescu ar fi vrut să nu le dea acordul numirii pe motiv că au contribuit, prin distrugerea unor instituţii ale educaţiei, la un fals în interes public. Zilele trecute, mitomanul galactic a dat publicităţii o scrisoare către rectorul Universităţii din Bucureşti, anunţând că renunţă la titlul de doctor în Drept, după ani de acuzaţii de plagiat.
Omul vrea astfel să pună capăt speculaţiilor cu privire la doctoratul său, însă respinge acuzaţiile de plagiat, despre care spune că sunt motivate politic. Scrisoarea este un truc lipsit de onestitate, o manevră demagogică utilizată pentru a eluda şi a camufla marea sa fraudă. Cabotinul Ponta continuă să se agaţe de funcţie, dar nu mai este decât o umbră palidă a tupeistului veleitar şi agresiv de-acum câteva săptămâni. Prin gestul său, Ponta a făcut o greşeala fatală. S-a demascat, s-a denunţat, şi-a recunoscut plagiatul.
Nu ştiu dacă s-a gândit la consecinţele acestei mişcări, dar trebuie ca de astăzi persoane competente să se ocupe de cazul lui, cu toate consecinţele care decurg din acest furt, morale, penale, politice. Trebuiesc sancţionaţi absolut toţi cei care s-au implicat, cu mult suflet, în acest caz, mă refer la acea comisie faimoasă care a acceptat plagiatul, numai din dorinţa de a-l spăla pe Ponta de furt intelectual. Prin cererea de a i se retrage titlul de doctor în drept Ponta n-a făcut decât să-i compromită pe toţi cei care, în 2012, s-au făcut preş sub tălpile lui ca să-l scape basma curată. Şi iată, azi, aceşti oameni fără coloană vertebrală, ajung miniştri. Cât de greu este să fii om în România!? Mă refer la ceilalţi care sunt în jurul premierului, care acceptă minciunile, incapacitatea lui, nesimţirea crasă de care dă dovadă la fiecare pas.
Nici urmă de căinţă la Ponta, dovadă fiind chiar numirea lui Liviu Pop ca ministru, cel care s-a dat peste cap să acopere plagiatul lui Ponta. Şi culmea tupeului, numirea lui Pop vine după ce Ponta a recunoscut indirect că a plagiat şi la doar o zi sau două după ce a renunţat la titlul de doctor, ceea ce este o altă recunoaştere indirectă a infracţiunii. În locul căinţei (un sentiment pe care nu cred să-l fi cunoscut vreodată), micul Kim Jong-un, în urmă cu doar câteva luni pe cai mari, pozează în victima, îşi plânge de milă, se lamentează pentru vătămarea prestigiului său din cauza „politizării” chestiunii doctoratului.
Predispus la auto-jertfire, cum îl ştim, Ponta renunţă la titlul de doctor nu pentru că este unul furat, ci pentru că vrea, pasămite, binele Cetăţii. Impostura sa este fără limite. Cred că a făcut acest gest crezând că îl poate exploata pentru reclădirea atât de şifonatei sale imagini. S-a înşelat. Dacă ar fi să definesc comportamentul arendaşului Ponta, l-aş numi evazionism histrionic. Este un teatru de prost gust, o melodramă înrudită cu sceneta „sinuciderii” lui Adrian Năstase. Dar oricât de vicleană ar fi strategia sa, ea riscă să aibă ceea ce sociologia numeşte efecte perverse.
P.S. – Deputatul PSD Angel Talvăr este noul Ministru delegat pentru Românii de Pretutindeni. Acesta este fiul fostului şef din Securitatea Vrancea înainte de 1989. PSD-ul nu se leapădă de meteahna de a promova fiii foştilor nomenclaturişti şi securişti în funcţii cheie în stat. Vorba aceea: vin ai noştri, pleac-ai noştri, noi rămânem tot ca proştii. Tatăl acestui Talvăr, pe care îl cheamă Gelu Talvăr, a fost prieten la cataramă cu tata-socru Ilie Sârbu.