Puţin după scandalul alocării fondurilor din Consiliul Judeţean, conjunctura politică dictată de la „centru” i-a pus la masă pe şefii PNL şi PDL din Vâlcea. Printr-o conferinţă de presă fără nerv şi fără nicio substanţă, Cristian Buican şi Romulus Bulacu au încercat să dea semnalul unei colaborări în tot judeţul între organizaţiile celor două filiale. Asta s-a întâmplat fără să explice, aşa cum era normal într-o lume civilizată, cum s-a trecut peste acuzele aruncate de ambele părţi, atunci când democrat-liberalii au votat alături de social-democraţii lui Ion Cîlea împărţirea banilor către primării, cu „aruncarea în sărăcie” a localităţilor cu edili liberali. Aşa că, preşedinţii au zâmbit la poză, şi-au dat mâna şi au plecat cu echipele lor la negocieri. Să fie aşa?
Ce a urmat, la fel ca şi conferinţa susţinută în faţa mass-media destul de puţin acidă, a fost o simulare protocolară de negociere, cu nişte coordonate pe care putea să le traseze orice diletant politic. Nimic special, încurajator sau benefic pentru organizaţii. Pe scurt, vor vota împreună în Consiliul Judeţean şi în cel Municipal, vor merge în teritoriu pentru a omogeniza organizaţiile şi vor încerca să schimbe, după o evaluare cu pierderi şi profit politic, viceprimarii PSD. Spun vor încerca, pentru că simplitatea cu care s-a făcut politică şi administraţie în ultimii doi ani la Bucureşti a împins fiecare primar sau preşedinte local la alianţe de toate culorile. Acest fapt real va conduce la un eşec al noii alianţe PNL – PDL, care nu se va materializa decât la nivel de declaraţii. Alianţa politică mai are o şansă cât de cât, dar fuziunea se va lăsa cu pierderi considerabile.
În Vâlcea, parteneriatul va fi concretizat în maximum douăzeci de localităţi, mai ales că, pe lângă faptul că abia s-au acomodat cu alianţele din iunie 2012, nici peneliştii şi nici pedeliştii nu vor ceda preşedinţia la nivel local în caz de fuziune, iar conducere bicefală, prin copreşedinţi, înseamnă dezastru. Fuziunea va alimenta automat, în ordinea asta, PMP şi PSD.
Revenind la Cristian Buican şi Romulus Bulacu, uniţi acum împotriva PSD şi a lui Ion Cîlea, fără un program politico-administrativ comun care să fie asimilat de primari şi dorit de electorat, domniile lor se pregătesc să gestioneze cea mai mare erecţie politică judeţeană de după evenimentele din ’90. Fără organizaţii reformate, pline de traseişti şi oportunişti, fără un exerciţiu de colaborare care să aibă o istorie de minim doi ani, fără platformă comună şi cu un singur loc de preşedinte, cei doi au intrat, politic vorbind, pe numărătoare inversă. Dacă aş fi adversarul lor intern şi le-aş vâna scaunele, nu aş face altceva decât să aştept implozia.
Recenta maşină de luptă politică liberalo-democrată, având ca principal scop demolarea PSD, nu va avea ocazia şi onoarea confruntării din 2016 pentru că, aşa cum arată acum, cu părţi colaboraţioniste şi unele lipsă, nu va convinge alegătorii. Momentul culminant şi decisiv va avea loc în prima parte a anului următor, când din cele două structuri cel puţin jumătate nu vor mai avea acces în funcţii şi din doi preşedinţi va rămâne doar unul. Chiar şi cu un PNL dus la guvernare în eventualitatea câştigării preşedinţiei României, la Vâlcea, fără un comportament matur, cu asumarea urgentă a triajului şi fără o direcţie credibilă şi altruistă, social-democraţii, mai disciplinaţi şi aflaţi oricum în pole-position, vor câştiga atât conducerea Consiliului Judeţean, cât şi fotoliul de primar al Râmnicului. Dacă preşedinţii Buican şi Bulacu vor încărca armele cu gloanţe oarbe, îşi condamnă partidele la o opoziţie lungă.