Stau şi mă-ntreb, când s-or epuiza scenariile pe care le-avea pregătite „Fratele mai Mare”, cu mult înainte de ’89, cu privire la drumul de parcurs al României după eliberare? Am văzut până acum, cartea naţionalismul (martie ’90) – minerii care apără democraţia, apoi „nu ne vindem ţara” şi nu în ultimul rând, fărâmiţarea dreptei prin infiltrarea de elemente loiale pentru a destabiliza, la un anumit moment, eforturile de unificare a ei. Trădarea infiltratului în PNL Călin Popescu Tăriceanu a consternat lumea politică. Ponta şi Tăriceanu au copt mişcarea de trădare mai de mult. Asta nu s-a întâmplat din senin. După ce Câmpeanu s-a deconspirat cu propunerea cu regele, după ce Quintus a fost dovedit turnător, acum şi Tăriceanu s-a deconspirat că a fost cârtiţa lui Iliescu în PNL. Nu degeaba a rezistat Tăriceanu cu un guvern minoritar. Iar dacă Antonescu va pierde, pagubă’n ciuperci. Avem nevoie de o opoziţie democrată, nu mafiotă.
A ajuns guvernul României moşia lui Ponta şi Ponta îşi angajează argaţii după cât de trădători pot fi aceştia, chiar dacă unii dintre ei nu ştiu a face diferenţa între leuştean şi lobodă. El încurajează traseismul şi trădarea. Şantajează şi… oferă posturi la guvern nu pe pregătire şi competenţe. De asta nimeni nu guvernează şi ţara se duce de râpă şi orice acţiune din ultimii doi ani a fost sortită eşecului. Cum să facă treaba nişte diletanţi? Ce ştiu ei să facă? Ponta oferă posturi ca din propriu-i buzunar fără să se gândească la consecinţe. Dar s-a pomenit vreodată vreun om corect, cinstit din partidul lui Iliescu? Toţi merg pe şmecherie. Deşi susţin pe toate canalele media că ei nu au încercat şi nu încearcă să racoleze liberali din teritoriu, ultimele evenimente din judeţul nostru demonstrează că pesediştii una declară şi alta fumează. O campanie dirijată, discret, de la centru, urmăreşte atragerea parlamentarilor PNL de partea USD, pentru a se obţine o majoritate confortabilă în forul legislativ al ţării. În judeţul nostru sunt parlamentari PNL: deputatul Cristian Buican, deputatul Traian Dobrinescu, senatorul Dan Niţu şi senatorul Adrănel Cotescu. Evident, pesediştii şi-au concentrat atenţia asupra acestora, încercând o fisură, o trădare fără resentimente şi griji.
Emisarul era să ia bătaie
Dintre toţi, singurul parlamentar care a declarat că nu-şi mai doreşte alt mandat în Parlament, declaraţie publică şi des repetată, este deputatul Traian Dobrinescu. Prin acest fapt, emisarii trădării cumpărate s-au fixat pe el, neştiind că deputatul este unul dintre demnii politicieni români, corect şi curajos, sincer şi drept, nededat avariţiei şi făloşeniei, delaţiunii şi trădării. Unul dintre parlamentarii PSD l-a contact, momindu-l cu trecerea la partidul trădătorului Tăriceanu, în noul şi ruşinosul USD. Pe surse, am aflat că de puţin a ratat parlamentarul pesedist un pugilat de răsunet, cel interpelat considerându-se (pe bună dreptate!) umilit şi insultat. Cunoscându-l pe deputatul provocat, îi transmitem şi noi „cumpărătorului” că i-a trecut poecul printre picioare şi chiar dacă o lua zdravăn pe cocoaşă nu avea cum oficializa pugilatul, secretomania propunerilor indecente politic, ducându-l în faţa oprobriului public şi ar ajunge batjocora politicienilor vâlceni. Încercând să vedem dacă restul de 3 parlamentari vâlceni pot fi suspectaţi măcar de colaboraţionism cu aceia care vor să refacă partidul stat, constatăm că nu se poate face racolarea lor, deci ideea s-a născut moartă pentru județul nostru. Deputatul Cristian Buican este liderul organizaţiei judeţene liberale şi un apropiat al preşedintelui Antonescu, fiind în afara oricăror bănuieli de neonorabilitate şi traseism politic, senatorul Dan Niţu este membru PNL din 1990 şi onorabilitatea sa excede trădarea urmărită de cei care se tem de dreapta românească, iar senatorul Adrănel Cotescu, un profesor universitar redutabil şi un politician demn, nu poate fi abordat pe această temă fără urmări admonestative. Aşadar, minciunile lui Ponta, Dragnea, „tata socru” Râncaciul şi ale activiştilor judeţeni pesedişti precum că nu urmăresc racolări şi traseism, sunt în tonul mitomaniei generalizate la acest partid.
Testul aleşilor locali
Dacă acţiunea de racolare a cel puţin unuia dintre parlamentarii vâlceni (targhetul impus de cuplul Ponta – Tăriceanu, în toată ţara!) a eşuat, să aşteptăm rezultatele cântecului de sirenă îndreptat spre primării liberali din judeţ. Duminică, în jurul prânzului, a avut loc şedinţa Ligii Aleşilor Locali din PNL Vâlcea şi, conform evidenţelor, în sala întâlnirii trebuiau să fie 42 de primari liberali. După mai mult de o oră, în sală se aflau 33 primari, semn că diferenţa de 9 ascultă cântecul sirenei lui Roaită, intenţionând trecerea la partidul lui Tăriceanu. Vom încerca să contactăm primarii absenţi, pentru a le afla orientarea viitoare, multora știindu-le genealogia de trădători și turnători pe unde apucă.
Epilog concluzie
Ce uşor sunt de amăgit politicienii români care se revendică a fi de dreapta! Abia aşteaptă să fie momiţi cu ceva funcţii şi schimbă imediat politica liberală cu cea socialistă. De fapt, cei mai mulţi nu sunt decât o ceată de şmecheri care au ca singur ţel, să pună mâna pe banii bugetului de stat şi pe alte venituri rezultând din puterea pe care o capătă. Trădarea lui Tăriceanu va scoate multe gunoaie la mal, politicieni prefăcuţi şi interesaţi de propria existenţă şi nu de soarta colectivitatii în fruntea căreia se află. Porumbacul ăsta de Tăriceanu, cu aere de bărbat fatal, un Aldo Maccione lipsit cu desăvârşire de orice urmă de umor, aceste „vieux beau” cum ar zice francezul, acest manechin cu grimasă studiată în ciobul de oglindă pe vremea când făcea precum coţofana din fabula „când în sus şi când în jos”, pe top modelul la salopete încheiate chinezeşte până la gât, pe spinarea scărilor rulante ale magazinului „Unirea” Bucureşti, gândeşte că dacă asemenea croitoraşului din poveste a căpăcit opt muşte cu palma, i se cuvine şi fata de împărat. Uită cu desăvârşire Tăriceanu al nostru că în viaţa lui nu a avut o victorie prin sine însuşi. Păi, cu palmaresul lui Amadeo Lăzărescu, tatăl său vitreg, iată-l cu sânge de liberal din tată-n fiu. Atât de liberal încât îl vedem în 1990 hlizind a pustiu chiar alături de Zâmbetul-Pentru-Liniştea-Noastră-Ilici-KGB şi de conu’ Patriciu (aripa cea tânără de mai târziu a liberalismului de numa-numa). Uită că mai apoi l-a dus în cârcă Alianţa DA, că a ajuns prim-ministru nu cu pălăria zburătoare a lui Guzganian, ci prin carisma şi forţa politică a lui Băsescu. Că a rămas prim ministru susţinut de PSD-ul pe care l-a slujit în livrea de lacheu. Toată cariera sa a parazitat pe careva. Pare astăzi că iese ca şarpele la drum. Aşa şi este. „Democraţia originală” – neîndoielnic de tip KGB, fără ezitare pro-rusă, şi-a plantat prin partide celulele în adormire şi le-a activat în situaţii limită. Ca o concluzie, Tăriceanu şi Ponta se potrivesc de minune: amândoi mint precum respiră!