Adopția unui copil nu este o decizie ușor de luat. De cele mai multe ori, este un demers ce implică multă respinsabilitate si dedicare totală, stabilitate si o inima mare, gata sa dăruiască iubire, înțelegere si armonie, noului membru ce pășește în lume, alaturi de noua sa familie.
Cu multă iubire si speranță au pornid la drum si părinții noștri, eroii băiețelului R., a căror poveste o veți afla în rândurile de mai jos. Povestea lor, impresionează prin puterea de dăruire și curajul de a fi „ACASĂ” pentru micuțul lor.
„Povestea noastră începe cu o dorință arzătoare de a fi părinți și primul nostru pas către realizarea acestui vis a fost să mergem la DGASPC Vâlcea și să stabilim o primă întrevedere de informare cu doamna Roxana, aici explicându-ni-se fiecare pas în demersul nostru.
Părea greu, complicat și de durată, însă nu ne-am speriat și am adunat toate actele necesare, depunând astfel dosarul cu mari emoții și mult entuziasm în luna februarie 2022. A urmat așteptarea și începerea cursurilor în vederea obținerii atestatului de familie adaptatoare. Au fost cursuri, evaluări, am învățat, ne-am luat notițe, am făcut teme și sarcini de lucru, jocuri de rol, toate într-un mod profesionist și cu multă implicare și seriozitate din partea doamnelor Roxana si Dana. Ne-am simțit frustrați, temători, dar și încurajați și am primit toate răspunsurile la multele întrebări pe care le aveam.
Și a sosit mult așteptatul atestat în luna mai! Fiecare etapă ni se părea dificilă, dar fiecare avea să vină, de fapt, cu temerile și emoțiile ei. Bun, aveam atestatul. Și acum? Dacă nu intrăm în potrivire? Dacă nu reușim să ne îndeplinim visul? Dar dacă mergem și facem programare și vizualizăm Profilul Public al Copiilor Adoptabili? O altă întrebare pentru doamna Roxana și un alt răspuns. Zis și făcut! Facem programare și mergem să vizualizăm profilul. Luăm județele la rând, vedem mulți copilași, însă nu găsim copilașul nostru. Plecăm dezamăgiți și facem o nouă programare…și tot așa de vreo 3 ori. Până într-o zi când îl găsim pe EL în județul Bihor, o față zâmbitoare și niște ochi pătrunzători, EL, un băiat de 7 ani și jumătate. Ne sperie puțin distanța, dar luăm decizia care avea să ne schimbe tot restul vieții: îl blocăm pe R. Ne aflam acum la jumătatea lunii august.
Primim informațiile despre istoricul copilului peste câteva zile și stabilim prima vizită în data de 30 septembrie. Vine și ziua mult așteptată, luăm un cadou și mergem la DGASPC Bihor să îl cunoaștem. Ne jucăm, facem puzzle și lego, ne simțim bine, timizi la început și plecăm fericiți deoarece el ne-a îmbrățișat la plecare și spune că vrea să ne mai jucăm și altă dată. Primim programul de vizite și decidem să extindem perioada pentru a fi siguri că avem timpul necesar să ne cunoaștem și să construim legături puternice. Urmează 2 luni de cazări în Bihor, 4 serii a câte 8 zile și drumuri interminabile Vâlcea- Bihor. Dar toate trec și vine perioada încredințării. Ne întoarcem acasă 3 în data de 18 decembrie 2022, iar prima reacție a lui R este să întrebe dacă este casa noastră sau o altă cazare, având în vedere cele două locații din Bihor unde am fost cazați.
A trecut un an de atunci și putem spune că totul în jurul nostru s-a schimbat, casa noastră răsună de râset zglobiu de copil. Au meritat tot efortul, toate drumurile, toate gândurile și temerile? Cu siguranță! Ne-a ajutat să știm ce avem de făcut în fiecare etapă? Desigur! Fiecare astfel de etapă ne-a fost descrisă în detaliu de către doamnele Roxana și Dana. Și acum îmi răsună cuvintele doamnei Roxana când ni s-a prezentat fișa sintetică : “Veți avea nevoie de multe vizite pentru a vă putea conecta cu acest copil fiind foarte atașat de asistentul maternal”. Așa a fost! Dar am plecat la drum pregătiți și deciși, iar acum suntem MAMI și TATI pentru o comoară de copil!”