Zilele trecute, la unul din posturile naţionale TV, George Maior – şeful SRI, a acordat un interviu televizat prin care a făcut dezvăluiri importante ce au făcut mari valuri la nivel decizional naţional ce au dus, până la urmă, la demisia sa. După o confruntare directă cu judecătorii Curţii Constituţionale, directorul celui mai important serviciu de informaţii din România a decis să demisioneze. În media, s-a speculat că şeful SRI a fost presat să facă acest gest de preşedintele Klaus Iohannis, iar rapiditatea cu care şeful statului i-a aprobat, ar putea fi o dovadă în acest sens. Totuşi, demisia sa era iminentă, întrucât el şi-a anunţat mai de mult intenţia, spunând că se pune la dispoziţia preşedintelui.
Activitatea desfăşurată de George Maior a înregistrat rezultate deosebite, în care SRI s-a transformat într-o structură modernă menită să asigure informaţii utile şi la timp în ceea ce priveşte securitatea naţională, acţionând independent fără influenţe politice. Gestul reprezintă un act de bun simţ, normal având în vedere că în fruntea statului se află un nou preşedinte împuternicit să numească persoanele în fruntea serviciilor de securitate interne sau externe. În rest, presa poate fabula în ceea ce priveşte viitoarea funcţie a lui Maior, ale cărui concepţii politice sunt de centru-stânga, persoană onestă, care poate ocupa orice funcţie, inclusiv de şef al guvernului (de stânga, dreapta sau mixt).
Important ar fi ca viitorul şef al SRI, chiar dacă este un om politic, să acţioneze la fel de independent precum predecesorul său, fără nicio influenţă politică. Un asemenea post nu este dat pe mâna oricui, persoana trebuind să fie agreată de serviciile externe şi nu de ciubucarii presei româneşti. Nu vor fi explicaţii şi declaraţii sforăitoare, va fi dat publicităţii la momentul potrivit un nume şi gata, aici fiind vorba de un serviciu secret şi nu de şeful vreunui birt.
De ce şi-a dat demisia sau de ce a fost acceptată demisia, sunt întrebări pentru care găsim multe răspunsuri. Problema este alta. Ce va fi după această demisie? Cauzele şi pretextele demisiei sunt multiple: interviul cu Andronic şi atitudinea lui Maior faţă de Legile Big Brother, faţă de suspendarea lui Băsescu, faţă de CCR. Cu siguranţă, Maior nu era de neînlocuit în funcţia pe care a deţinut-o. Problemele apar însă cu privire la cine îi va fi înlocuitor. Pe de altă parte este probabil şi un joc de reaşezare a serviciilor în piaţa politică. Persoanele propuse de către preşedinte sunt importante în acest moment, ele se pare că vor înclina balanţa de putere în România.
Conform informaţiilor lansate de un cotidian on-line, demisia lui Maior e, de fapt, un pas înainte, e la înţelegere cu Klaus Iohannis şi urmează ordinelor venite din exteriorul ţării, cu predilecţie de peste ocean, de la cei care l-au pus pe Iohannis preşedinte surpriză în noiembrie 2014. În această înţelegere urmează ca George Maior să preia frâiele PSD la Congres, al unui PSD reformat până în temelii, urmând ca, mai departe, Maior să devină premierul României şi să conlucreze în armonie cu Klaus Iohannis, dar şi cu o opoziţie puternică a PNL în Parlament.
Victor Ponta ştie şi el ceva despre ce se coace, de aia nu iese la atac şi nu iese nici din cuvântul preşedintelui, încercând să se păstreze măcar pe poziţia de premier, dacă cea de şef de partid e compromisă. Sunt însă slabe speranţe odată ce Occidentul a decis altfel, la fel cum a fost şi cu episodul de la alegerile prezidenţiale. Şefii serviciilor secrete trebuie să fie numiţi de la opoziţie. Întrebarea este cine se află în opoziţie astăzi?! PSD este la guvernare, deci nu se pune problema de a fi în opoziţie. Numai dacă aplicăm sloganul lui Voiculescu: „Nu avem toată puterea până nu avem şi justiţia”. Înlocuiţi cuvântul justiţia cu sintagma „serviciile secrete” şi aveţi imaginea unei puteri ce depăşeşte normalul.