Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Portarul de 19 ani al CSM Râmnicu Vâlcea vrea să joace la naţionala Serbiei

La 19 ani, portarul sârb Angi Prvulovic a debutat într-un meci oficial pentru CSM Râmnicu Vâlcea, chiar în meciul de la Caransebeş. Într-un interviu acordat după debutul său la echipa mare, tânărul a spus că îşi doreşte să ajungă la performanţa de a juca pentru echipa naţională a Serbiei, iar în ceea ce priveşte performanţa sa de la Vâlcea, el spune că se va bate pentru un loc de titular la CSM.

Rep.: Eşti jumătate sârb, se simte treaba asta, ai ceva de la poporul sârb?
A.P.: Tatăl meu e sârb, el e cam impulsiv. Da, sunt jumătate sârb, dar din păcate nu ştiu limba deloc. Şi eu am momente în care sunt foarte impulsiv. Îmi doresc să ajung să joc pentru naţionala Serbei, dar ştiu că acest obiectiv e foarte greu de realizat.

Rep.: Ai debutat pentru CSM într-un meci oficial după ce ai jucat şi în amicale…
A.P.: Normal că mă bucur pentru şansa care mi-a fost acordată. A fost bine, mă bucur că am debutat. Sper ca în campionatul viitor să joc mai mult. Ştiu că depinde doar de mine, de modul în care mă voi pregăti şi de forma sportivă pe care o voi avea.

Rep.: Portarii buni au şi un pic de nebunie, o ai şi tu?
A.P.: Da, am o nebunie şi eu şi se resimte şi în afara meciurilor şi a antrenamentelor, recunosc.

Rep.: Crezi că actuala echipă de juniori republicani poate să joace peste 2, 3 ani împreună în Liga I?
A.P.: Sincer nu cred, dar o parte din noi sper să ajutăm Csm-ul în sezonul viitor. Să jucăm cu toţii în Liga I la CSM este un vis frumos.

Rep.: Care sunt cei mai buni portari din lume în opinia ta?
A.P.: Cred că Joe Hart și Salvatore Sirigu. Preferatul meu a fost Van Der Sar.

Rep.: Cum e acum atmosfera de la CSM și de echipa de juniori și la echipa mare?
A.P.: Suntem un grup unit şi la echipa de republicani şi la echipa de Liga a II-a. Mă bucur că am ales să vin la Vâlcea.

Rep.: Cât de importantă e viaţa în afara stadionului pentru un fotbalist care vrea să facă performanţă?
A.P.: E foarte important să ai o viaţă extra-sportivă ordonată. Eu cred că se adeveresc vorbele că dacă în teren eşti dezordonat aşa eşti şi în viaţa de zi cu zi.

Rep.: De ce nu te-ai făcut atacant, atacanţii sunt cei mai iubiţi de spectatori…
A.P.: Jucam fotbal alături de un grup de prieteni. Eu eram cel mai mic dintre ei şi mă băgau mereu în poartă. Aşa am ajuns să mă fac portar şi nu atacant.

Rep.: Ce faci în afara fotbalului?
A.P.: Când nu avem antrenamente şi nici meciuri, mă recreez şi îmi petrec majoritatea timpului alături de prieteni şi de familie.

Rep.: Cum se poate apropia cel mai bine un antrenor de fotbalistul pe care-l antrenează?
A.P.: În primul rând prin rezultatele echipei. Când ai rezultate ca antrenor, te iubeşte toată lumea. Apoi, eu cred că un tehnician trebuie să îşi încurajeze elevii cât se poate de mult.