fostul golgheter al României a trăit ani buni în Grecia dar spune că nu și-a spus ultimul cuvânt în fotbal
 „A marcat C. Gheorghe”!!! Nu de puține ori s-a auzit această veste în transmisiunile fotbalistice de la radio sau tv. Mai exact de nu mai puțin de 48 de ori numai în primul eșalon al României. De curând a împlinit 46 de ani, s-a întors după mai bine de 14 de ani petrecuți în Grecia și pare tentat să rămână acasă și să se reapuce de antrenorat. „Nu mi-am spus ultimul cuvânt în fotbal sau cel puțin așa îmi place mie să cred. Acum sunt în România cu niște probleme de rezolvat dar par tentat să rămân aici”, spune George Ceau șilă, fotbalistul al cărui nume i-a fost „furat” pe vremea comuniștilor.
 Și a ajuns la Steaua
 George s-a născut pe 11 octombrie 1966, la Boișoara. A ajuns să practice fotbalul la îndemnul fratelui său, Lucică Giurcă, ambii ajungând să îmbrace tricourile unor cluburi importante ale României. „Primul s-a dus la fotbal Luci. M-a convins și pe mine, m-am dus de gura lui. Mi-a plăcut mult și nu m-am mai lăsat niciodată. A contat, probabil, că primul meu antrenor a fost Traian Popa. Mare om, mare caracter, mare tehnician, Dumnezeu să-l odihnească acolo unde este” Și-a dedicat toată viața fotbalului”. Ceau șilă a impresionat încă din perioada junioratului și a făcut parte din categoria „s-a născut talent și a murit speranță”. Din contră, după ce a debutat la Chimia Râmnicu Vâlcea, a plecat direct la Steaua București, în perioada satisfacerii stagiului militar. Exact în anul de glorie al „militarilor”, 1986. A bifat câteva minute pentru echipa mare dar nu a evoluat în Liga Campionilor Europeni, trofeu care a ajuns în vitrina din Ghencea. „Am ajuns prea mic, necopt, la Steaua. Normal că regret că nu am apucat să joc în Liga Campionilor””, spune George.
 C. Gheorghe nu Ceau șilă
 La puțin timp după ce a îmbrăcat tricoul roș-albaștrilor, vâlceanului i s-a transmis chiar de Valentin Ceaușescu, fiul președintelui, că nu mai poate juca cu numele său real. „Valentin Ceaușescu a fost un om deosebit. Iubea mult fotbalul, pe fotbaliști și iubea oamenii în general. Serios, cine zice că a făcut cine șitie ce rele, minte. El mi-a spus că nu pot juca cu numele meu real. Că e ordin de sus de tot, cum să îl cheme pe cineva Ceau șilă, suna a ironie la numele președintelui. Am avut două variante, să-mi schimb numele de familie sau să adopt o inițială. Am ales-o pe a doua, ce să fac? Cum era să le spun prietenilor și rudelor că nu mă mai cheamă cum mă chema înainte. Tot am rămas șiocat, însă, după ce am cumpărat ziarul de sport după un meci jucat de mine titular. Am căutat peste tot în caseta meciului și eu nu eram. M-am uitat de trei ori, apoi am văzut, eu eram C. Gheorghe și așa am rămas până după Revoluție. Mai erau meciuri în Ghencea când mi se spunea numele adevărat dar în deplasare era total interzis”.
 „La Știința țin cel mai mult”
 George Ceau șilă a jucat la cele mai bune echipe ale timpului, Steaua, Dinamo și Craiova. De asemenea, a mai îmbrăcat tricoul altor multe formații: Chimia Râmnicu Vâlcea, Sportul Studențesc, FC Olt Scornicești, Dacia Unirea Brăila, FC Național, Farul Constanța, Apulum Alba Iulia, Juventus Colentina sau PAOK Salonic și și-a terminat cariera de fotbalist în Grecia, la PAE Marko. A bifat cinci meciuri în tricoul echipei naționale de fotbal a României, în perioada în care selecționer era Cornel Dinu. A fost la un pas să prindă lotul pentru Mondialele din SUA 1994 dar Dinu a fost demis și Anghel Iordănescu nu a mai contat pe el. De și este suporter declarat al clubului Dinamo București, Ceau șilă are un loc aparte în inima sa pentru Știința Craiova. „Știu exact cum de am ajuns la Universitatea Craiova. Jucam la Vâlcea, la Chimia și i-am marcat lui Silviu Lung un gol de la 35 de metri, direct la vinclu. I-am plăcut lui Sorin Cârțu și el m-a adus la Știința. Clar a fost cea mai frumoasă perioadă a carierei mele, era o echipă în Bănie” Am câștigat un campionat și o Cupă a României, se juca în fața unor tribune arhi-pline, era totul fantastic. Acum mă doare sufletul când văd ce e la Craiova. S-a ales praful. Mare, mare păcat! Am fost forțat să plec de la Știința, după ce m-am accidentat la un turneu de pregătire. Au fost voci care au spus că sunt terminat ca fotbalist, că nu mai am nimic de spus. M-a durut enorm dar am strâns din dinți și am demonstrat că nu aveau dreptate. Am ajuns la națională, am ajuns golgheterul României, am jucat în străinătate”. Tot la Craiova și-a recăpătat numele adevărat, imediat după Revoluția din 1989. A urmat o altă scurtă perioadă de confuzie pentru că microbiștii nu înțelegeau de unde a apărut Ceau șilă, cel care marca goluri după goluri?
 Ani buni în Å¢ara Zeilor
 George Ceau șilă a trăit mai bine de 14 ani în Sudul Greciei, la Keratea. A antrenat timp de nouă ani grupe de copii și juniori elene dar a lucrat și în domeniul construcțiilor, ca proiectant. A prins și vremuri bune dar și grele în țara Zeilor, pe care spune că o iubește de mic. „Poate nu mă crezi dar de mic visam să ajung să trăiesc în Grecia. Mi-a plăcut mult această țară, am citit multe despre ea. Și uite că până la urmă am ajuns. Nu e ușor ca străin, nici în Grecia și niciunde. Nu a mai contat la nimic că am jucat la naționala României, la Steaua, Dinamo sau Craiova sau că am fost golgheter în prima ligă. A trebuit să învăț limba, să le învăț obiceiurile, a trebuit să muncesc mult. Acum pot spune cu adevărat că Grecia este a doua mea țară dar „acasă” pentru mine este tot România, tot Râmnicu Vâlcea. Acum sunt acasă, cu treburi de rezolvat și mă tentează să rămân definitiv, să nu mai plec. În Grecia nu e bine, situația s-a înrăutățit mult dar vă garantez că grecii își revin rapid. Sunt ambițio și, puternici și orgolio și, nu se lasă învin și. Niciodată nu voi vorbi de rău despre Grecia, așa cum nici acolo nu am vorbit de rău despre România sau români. Din contră, le-am închis gura celor care o făceau. În rest, vă promit că o să mai auziți de George Ceau șilă sau C. Gheorghe, cum vreți să îmi spuneți. Visez să antrenez pe Vâlcea sau Universitatea Craiova și mie visele mi se îndeplinesc”.
Vlad Soare