Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Un fost croitor de lux din Râmnicu Vâlcea, actual opincar, îşi deschide muzeu

Chiar dacă acum trăim în timpuri moderne în care tradiţia îşi pierde tot mai mult din însemnătate, ultimul opincar din Oltenia, vrea să îşi deschisă muzeu! Alexandru Ilinica, este un fost croitor de lux din Râmnicu Vâlcea, care şi-a descoperit pasiunea pentru meşteşugul popular. Marea lui dorinţă ar fi să-l transmită mai departe. Meşterul nostru opincar are 62 de ani şi arată cam ca Brâncuşi. Chiar dacă a învăţat foarte multă carte şi este orăşean cu acte în regulă, se pare că iubirea pentru meşteşugul tradiţional l-a acaparat întru totul. Tatăl său locuieşte în Orleşti unde a croit opinci toată viaţa. Deşi meşterul Ilinca s-a mutat la oraş pentru a croi haine pentru domni şi doamne, se pare că nu s-a putut despărţi de această tradiţie de familie. Într-un atelier modest din Râmnicu Vâlcea, ultimul opincar din Oltenia se încăpăţânează să îşi ducă meşteşugul mai departe.

Într-un reportaj al Radio Craiova putem desprinde cu uşurinţă că meşterul Ilinca este un om de o modestie şi înţelepciune, cum rar ţi-e dat să mai găseşti în vremurile noastre.

“De regulă, înainte de a face lucruri trebuie să te închini, să te rogi, urmând ca la final să închei ziua tot cu o rugăciune, indiferent de cât de bună sau rea a fost. Important este să nu uiţi să te rogi pentru ziua următoare”. Meşterul mai are un crez: “În primul rând să nu aştepţi o răsplată materială. Când faci calcule dinainte despre cât să câştigi şi cât să îţi rămână, mai bine nu te apuci că nu îţi vor da. Lucrurile bune se fac la timpul potrivit, pe care nu îl poţi programa.”

Chiar dacă opincile au avut o mare importanţă în istoria noastră, din păcate, puţin mai sunt cei care ştiu să le confecţioneze: “E musai să îţi arăţi respectul pentru rădăcini. Am constat că aceste meşteşug este pe cale de dispariţie. Mie mi-ar fi fost destul de simplu să rămân îmbrăcat la patru ace, în costum, şi să creez haine de modă, dar această meserie nu mi-a stârnit un interes de lungă durată.”

Atunci când păşeşti în micuţul său atelier simţi că intri într-o lume de mult uitată, şi nu ai cum să nu rămâi surprins de frumuseţea feluritelor obiecte ce se regăsesc expuse. Aici găseşti un mic muzeu cu vase de ceramică, obiecte din lemn, ţesături, cojoace, ii olteneşti şi alte diverse piese vestimentare populare. Cu adevărat impresionantă este colecţia de opinci, foarte rare, cea mai veche datând de 140 de ani. Meşterul Ilinca are şi o opincă despre care spune că este din cel de-al doilea război mondial confecţionată din roată de motocicletă, captură de război, de la nemţi. Alexandru Ilinca este încă în putere şi nu are de gând să lase meseria pe care declară că o iubeşte la fel de mult ca pe propria familie. Este un meşter fără pereche şi trebuie să-i fim profund recunoscători că nu lasă să se piardă în negurile vremii, o tradiţie atât de frumoasă.