Atitudinea pozitivă faţă de oameni, optimismul, energia fizică şi psihică o descriu cel mai bine pe Sonia Iorga, asistent social în cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Vâlcea.
• Reporter.: În opinia dumneavoastră, cine este asistentul social şi care este rolul său?
• Sonia Iorga: Asistentul social este cel care poate să meargă în fața oamenilor cu sufletul dezgolit, știind că-i va fi rănit și asumându-și asta! Este cel care, își pune existența în slujba altora! Și nu sunt vorbe mari pentru că noi nu suntem oameni cu posibilități financiare așa încât să dăm din ce avem, de aceea dăm din ce suntem!
Asistența socială reprezintă un domeniu foarte vast și complex, care își propune creșterea nivelului de bunăstare a grupurilor vulnerabile și nu numai, pornind de la constatarea unei nevoi umane (individuale și/sau colective) și urmărind împuternicirea individului pentru a-și rezolva singur problemele, prevenind și înlăturând așadar instalarea dependenței față de servicii sociale, mai simplu spus: în calitate de asistent social ajuți oamenii să se ajute singuri.
• Rep.: După 21 ani de activitate, care sunt unele dintre cele mai mari realizări ale dumneavoastră?
• S.I.: Nu le văd ca pe realizarile mele! În planul social, sunt nevoi atât de mari că niciodată nu poți să te oprești, să-ți tragi sufletul și să te uiți înapoi satisfăcut! Da, se schimbă , uneori, destine dar pentru asta sunt doar recunoscătoare lui Dumnezeu.
Am ales acest domeniu cu inima, înainte de a-mi pune mintea la bătaie și nu-mi pare rău deloc, pentru că uneori când toate argumentele pe care le am se termină și nu-mi mai rămâne nicio motivație logică și rațională, îmi spun în sinea mea: dincolo de cât poate fi de greu, eu am ales asta. În fiecare zi am ceva nou de învățat. În fiecare zi devin mai puternică, depășindu-mi vulnerabilitățile. Asistența socială înseamnă a lupta cu rănile invizibile, iar pentru asta ai nevoie de o vedere cu totul și cu totul specială.
• Rep.: Dar cea mai importantă lecţie învăţată?
• S.I.: Aceea că dacă sărăcia, foamea și lipsa de perspectivă se văd, ceea ce este cel mai grav, lipsa de iubire, condamnă cu adevărat la suferință profundă!
Pentru mine, a fi asistent social este mai mult decât o profesie, sau o carieră dacă o pot numi așa. Este un fel de a fi, de a privi viața ca o multitudine de alegeri care se întrepătrund. Este posibilitatea care-ți oferă cea mai bună perspectivă de a vedea modul în care acțiunile umane se asamblează, este ocazia de a fi prezent într-un turn al infinitului. De-a fi conștient în cea mai mare măsură pe care ți-o poți asuma.
• Rep.: Povestiți-ne despre cel mai dificil caz pe care l-ați lucrat vreodată.
• S.I.: Tot ce atinge destinul unui copil, unui om, unui suflet, mă emoționează profund și, gândind retrospectiv, mi-e greu să cataloghez ca special vreun caz anume!
Sărăcia, subcultura, zbaterea pentru viață, toate, sunt situații care nu trebuie să ne lase indiferenți pe nici unul! Iar aceste cazuri, rareori se finalizează la intervenția noastră punctuală! Sunt procese desfășurate, uneori, pe parcursul întregii vieți și nu mereu vezi rezultatul, însă, cu sufletul omului trebuie să te porți cu mare grijă și iubire.
• Rep.: Celor care vor să îmbrăţişeze profesia de asistent social ce motive le-aţi da?
• S.I.: Aceleași pentru care eu aleg sa fac asta zi de zi! Resursa sufletească este singura pe care n-o poți cumpăra, n-o poți mima sau lua de undeva iar să lucrezi de la suflet, la suflet devine, cu toate suferințele aferente, adictiv! Este singurul lucru care contează pe această lume!
Pentru mine cel mai important este să am un continuu izvor de inspirație, de motivație. Iar această inspirație o culeg din intâlniri, din exemplul oamenilor care sunt activi și conduc activități de succes. Ce consider foarte important este să ai un model de asistent social, un model de om și asistent social care să te motiveze și să te inspire. Dacă îl ai, te ajută enorm. Te motivează, îți aduce entuziasmul și încrederea de care ai nevoie și te ghidează. Așa că recomand colegilor mei atenție la ce modele de bună practică își aleg, recomand încredere, respect față de această profesie și curajul de a alege locul în care să își înceapă munca de asistent social.