Dezvăluiri incredibile ale unei române care lucrează pentru staul german în campusurile pentru refugiați. Aceasta a postat un mesaj pe rețelele de socializare în care descrie în amănunt comportamentul refugiaților, care, de cele mai multe ori, lasă de dorit.
Descrierea româncei arată că percepția pozitivă pe care o au majoritatea despre soarta refugiaților, este una greșită și este în contrapondere cu disperarea cu care imigranţii doresc să ajungă în statele occidentale ca refugiaţi din calea războiului pentru a munci.
„Un comentariu lăsat pe această pagină, în ceea ce privește refugiatii, demn de luat în considerare”, a scris un alt utilizator Facebook, care a distribuit postarea, scrie nasul.tv.
„Lucrez in Germania pentru statul german, mai mult sau mai putin pentru Uniunea Europeana. Stau zilnic printre acesti oameni, am fost si merg in cateva campusuri de refugiati. Ceea ce va arata la stiri e o nimica toata, va arata imagini cum Europa e invadata de acesti oameni. Sa va explic cateva lucruri pe care le vad zilnic. In primul rand o gramada nu au ce cauta in Europa. De ce? Masa le este servita la ora 12.
La ora 14 se freaca la ochii ca de-abia s-au trezit. Nu stiu sa spuna un multumesc, egal in ce limba ar rosti acel cuvant. Sunt vesnic nemultumiti. Sunt zile cand stau tolaniti franti de la bautura. Sunt vulgari. Nu pun mana sa ajute cu nimic pe nimeni. Beau, mananca , fumeaza si dorm. Daca vrei sa le spui ceva, ei au drepturi. Zilnic daca s-ar putea ar reclama cate ceva.
Sunt campusuri unde de cel putin 2 chiar 3 ori pe zi este chemata politia. Pentru ca se bat sau urla. Peste 70 la suta din acei oameni care ii vedeti ca sar gardurile pentru o viata mai buna, cauta de fapt ceea ce nici ei nu stiu.
Intr-adevar sunt oameni necajiti, cu copii, neveste, insa acei sunt restul de pana la 100 la suta. E pacat de ceea ce se intampla la ora actuala, e bataie de joc. Sunt campusuri unde ma duc cu dispret pentru ca stiu ca ceea ce vad o sa imi ridice tensiunea. Nu stiu sa va explic exact in cuvinte ceea ce vad cu ochii mei, insa va asigur ca doar dupa doua ore petrecute intre ei, realizati ca de fapt acesti „saraci” nu mai sunt atat de saraci.
Stau si butoneaza pe tablete si pe telefoane de ultima generatie. Conditiile in care sunt cazati, poate sunt multi care muncesc in strainatate si nu le au, si muncesc. Mancarea ce o primesc, va asigur ca multi nu o mananca acasa. Va pot demonstra cu poze, filmulete. Nu ii mai plangeti, sunt oamenii, intr-adevar. Dar la randul lor trebuie sa si demonstreze asta. Sunt prea putini cei care merita sa fie aici.”