Liliana – Carmen Duțulescu este asistent social în cadrul Primăriei Comunei Mitrofani, absolventă a Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii din Piteşti, specializarea Teologie-Asistenţă Socială, promotia 2001, în prezent fiind vicepreşedinte a Sucursalei Teritoriale Vâlcea a Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali din România.
Se consideră o persoană optimistă, curajoasă, pasionată de munca pe care o face, determinată să obțină rezultate pozitive și de calitate.
Reporter: Ce înseamnă pentru tine profesia de asistent social?
Liliana-Carmen Duțulescu: Există mii de profesii în lume și, desigur, este dificil să alegi una pe viață.
Asistența socială nu este doar o profesie, ci o stare de spirit. Este o îmbinare creativă de cunoștințe, valori și priceperi.
A fi asistent social necesită responsabilitate și dăruire, rezistență și disponibilitate de a ajuta. Un asistent social trebuie să empatizeze emoțional cu oamenii, să aibă continuu dorința de a ajuta, să ofere din căldura sufletului său celui aflat în nevoie, pentru că a dărui este o formă de noblețe.
Rep: A avut impact această profesie asupra personalităţii tale?
L. C. D.: Cu siguranță! Provocările de fiecare zi m-au determinat să nu fiu reticentă la schimbare, să caut adaptabilitatea continuă și rapidă, în spiritul dinamismului pe care îl resimțim cu toții, să găsesc soluții rapide și viabile la probleme ce se cer rezolvate „aici și acum”.
Rep.: Care sunt lecţiile cele mai importante pe care le-ai învăţat de-a lungul carierei?
L. C. D. :„A iubi înseamnă a trăi viața celui pe care îl iubești”, spunea Tolstoi. Lecția cea mai importantă pe care caut să mi-o însușesc încontinuu în exercitarea profesiei, și nu numai, este, așadar, legată de iubirea aproapelui ca pe însăşi propria fiinţa.
Dintre toate formele iubirii pentru aproapele, consider compasiunea ca fiind cea mai frumoasă şi mai înaltă; căci așa cum a spus Părintele Dumitru Stăniloae, compasiunea este una dintre virtuţile omului îmbunătăţit şi o putem defini ca imboldul sau elanul interior constant de a-i ajuta pe ceilalţi, compasiunea descoperind o inimă delicată, extrem de sensibilă, străină de orice asprime, indiferenţă şi brutalitate.
Rep. : Ce te motivează în activitatea de zi cu zi?
L. C. D. : Cred mult în binele pe care oamenii îl pot face și cred că provocarea este să continui să faci bine! Oricând și oricui.
Iar orice problemă întâmpinată poate fi privită ca pe o oportunitate de a continua și nu un motiv ca să renunți.
Rep. : Ce mesaj le transmiți asistenţilor sociali şi viitorilor asistenţi sociali?
L. C. D. : Așa cum știm, luna martie este luna asistenței sociale, prilej de a celebra profesia noastră, ceea ce îmi crează oportunitatea să urez tuturor colegilor mei asistenți sociali, să aibă forța de a persevera în a-și continua nobila misiune de a fi mereu cu sufletul în slujba semenului și să nu uite că oricât de grea și dificilă este călătoria, satisfacția de a ajunge la destinație merită tot efortul. Căci izbândă nu au decât cei care luptă!