Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

FOTO: Învățătoarea care s-a spânzurat de clanța unei uși, înmormântată miercuri la Bunești

Un cadru didactic cu peste 35 de ani de experiență la catedră a decis să-și încheie socotelile cu viața, punându-și capăt zilelor. Învățătoarea Nicoleta Grigoroiu, de 55 de ani, de la Școala Nr. 4 din Râmnicu Vâlcea s-a sinucis luni, spânzurându-se de clanța unei uși din apartamentul în care locuia.
Vestea morții Nicoletei Grigoriu a căzut ca un trăsnet, colegii acesteia arătându-se șocați de modul în care și-a pus capăt vieții. Invățătoarea Grigoriu a fost condusă pe ultimul drum miercuri, 4 septembrie 2019, ea fiind înmormântată în comuna natală Buneșto.
Cortegiul funerar s-a oprit pentru câteva zeci de minute în curtea Școlii nr. 4, acolo unde Nicoleta Grigoroiu și-a petrecut mai mult de jumătate din viață.

Un mesaj emoționant a venit din partea elevilor Clasei Waldorf/Promotia ’96, acum oameni mari, adulți cu cariere solide, cărora doamna Grigoriu le-a îndrumat primii pași în descoperirea tainelor învățăturii. Mesajul a fost citit de buna ei prietenă, prof. Emilia Tudoroiu.
La mai bine de douăzeci de ani de când am terminat clasa a IV-a, ne-ati dat o ultimă lecție:
“Nu amânați să le spuneți celor dragi ceea ce simțiți pentru ei, nu amânați să le fiți alături, uneori „data viitoare” nu mai vine!”
Ati creat ceva minunat: un grup jovial de pici visatori dar perseverenti, sustinuti de un colectiv de părinți implicati care au legat prietenii pe viata – toate, datorita samantei pe care dumneavoastra ati sadit-o. Am fost cea mai grozavă gașcă care a speriat Vâlcea, cu dumneavoastra in frunte!, si care azi isi pune amprenta in lumea larga! Ne-ati ajutat să ne facem oameni mari dar să nu uităm să fim copii și să ne bucurăm de fiecare castană, fiecare copac, fiecare rază de soare. Va datoram atât de mult din ceea ce suntem azi!
Am fi vrut să trăiti veșnic, să puteti sa fiti învățătoarea tuturor copiilor din lume, să faceti totul să fie o poveste, cum au fost si vor ramane anii pe care i-am petrecut cu dumneavoastra.
Azi ati reușit să ne adunati din nou, așa cum făceati când ne împrăștiam prin pădure. Ne-ati adus din nou împreună din toate colturile lumii. O parte dintre noi suntem azi aici, restul facem prezenta de la distanta, varsand o lacrima si povestind impreuna. Ne-ati unit în durerea de a va fi pierdut și în bucuria de a va fi avut învățătoare.

Azi ii strangem in brate tare de tot pe cei dragi si impartasim cu ei speranta, bucuria, zambetul si curajul pe care le-ati sadit in noi – in ele va vom pastra mereu.