Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Vâlcea a remis presei un comunicat în care descrie suita de activităţi desfăşurate de Direcţie cu ocazia zilei de 1 iunie. Pe scurt este vorba despre două seminarii: „Toţi copiii au dreptul la o familie” şi „Educaţie şi social în prevenirea abandonului şcolar”, mai multe întâlniri de lucru cu Societa Cooperativa Sociale şi oficialităţi din Tecchina/Italia, întâlniri de lucru cu asistenţii sociali, serbările şi spectacolele susţinute în centrele de plasament şi cadourile date copiilor.
Din păcate, Direcţia din Vâlcea, ca şi majoritatea din ţară, au pierdut, în ultimii ani, un număr important de asistenţi maternali care s-au retras din sistem, iar aceştia nu au fost înlocuiţi. Copiii, care au nevoie de „părinţi”, sunt, slavă Domnului, prea mulţi. Persoane dornice să se angajeze (chiar dacă salariul minim nu recompensează deloc efortul de a îngriji şi creşte un copil) sunt destule. Numai că sistemul se protejează. Au fost blocate cursurile. Fără diplomă că ai absolvit un astfel de curs, nu poţi fi angajat asistent maternal. Deci, nu se mai fac angajări. Dar creşte numărul copiilor din centre. Pe bună dreptate, te poţi întreba, ca jurnalist, de ce există fel de fel de cursuri organizate, mai ales de AJOFM-uri, dar nu se fac cursuri de asistenţi maternali? Din punct de vedere financiar, este mai ieftin pentru stat să plaseze un copil la un asistent maternal, decât să i se plătească întreaga întreţinere (consum utilităţi, haine, rechizite, trei mese pe zi şi supraveghere etc.). De asemenea, este benefic atât pentru copii, cât şi pentru societate ca aceştia să crească în locuinţe, în cadrul unor familii, supravegheaţi, ajutaţi la lecţii, să înveţe de la asistenţii maternali să facă faţă greutăţilor vieţii. În astfel de condiţii, este dovedit că rezultatele pe plan şcolar sunt mai bune şi cresc şansele ca ajunşi la maturitate aceşti oameni să-şi găsească un loc de muncă, să înveţe o meserie, să-şi întemeieze propriile familii. În timp ce din centrele de plasament există şanse mari să ajungă direct pe stradă sau în spatele gratiilor de la un sediu de poliţie. „Vocea Vâlcii” va aborda pe larg acest subiect, în curând, pentru că bănuim că o investigaţie jurnalistică amănunţită va scoate la iveală multe interese din sistemul de aşa-zisă protecţie a copilului care a ajuns de fapt un sistem de protecţie a mii de salariaţi (unii angajaţi pe pile), de şefi şi de funcţionari care trăiesc bine pe spatele acestor copii abandonaţi, pe seama existenţei unor centre de plasament.
VLAD SOARE