Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

9 ani de infertilitate şi O MINUNE

Povestea noastră a început acum 9 ani, când ne-am hotărât că vrem un copil. Primii 5 ani au trecut repede, apoi au început întrebările: „Ce se întâmplă? De ce noi?”

Am plecat spre Sibiu plini de speranţă şi credinţă. După multe controale şi analize, răspunsul doctorilor a fost: „Sunteţi sănătoşi amândoi! Nu aveţi nimic! Facem inseminare!”
Au urmat două inseminări, ambele fără succes, şi recunosc că speranţele nu mai erau şi simţeam că toate aceste proceduri nu sunt pentru mine, că nu trebuie să fac totul pentru a avea un copil biologic.

Am decis să spunem STOP! atunci când doctorul mi-a trimis mail să trecem la următoarea fază: FIV.

Îmi aduc aminte perfect cum soţul meu m-a sunat într-o zi şi mi-a spus: „Hai să adoptăm! Nu vreau să te mai văd tristă, să te chinui!” Atunci am simţit că asta trebuie să facem! Am ştiut că undeva în lumea asta, ne aşteaptă COPILUL NOSTRU!

Au trecut câteva luni până ne-am făcut curaj să sunăm la DGASPC şi să stabilim o întâlnire. Şi aici intervine cea mai frumoasă poveste din viaţa noastră!

La DGASPC am întâlnit doi OAMENI (şi când spun oameni, nu mă refer la PERSOANE) MINUNAŢI: Dna. Roxana V. şi dna. Daniela R. Ne-a impresionat atât de mult sinceritatea dnei. Vasilescu, faptul că ne-a prezentat clar cum stau lucrurile, ce aşteptări să avem şi faptul că ne-a pus să ne gândim de două ori dacă suntem cu adevărat pregătiţi pentru ce urmează. Am ştiut de atunci că vom face o echipă bună şi că vom găsi sprijin şi înţelegere din partea DGASPC.

În cele 3 luni până am obţinut atestatul, partea noastră preferată au fost cursurile. Deşi sceptici la început, fiecare zi era o încântare, nu ştiam când trec orele, nu ne era nici foame, nici sete. Am învățat atât de multe lucruri, ne-am luat notiţe, discutam împreună, făceam jocuri de rol, am înţeles legislaţia din România, şi cel mai important, am înţeles că absolut TOTUL este în interesul copilului şi deşi pare ciudat, el ne alege pe noi.

Acum intervine MINUNEA! Am ridicat de la poştă atestatul, luni, şi eram pregătiţi să așteptăm mult pentru potrivire, cu toate că noi ne doream un copil sănătos, indiferent de rasă, etnie sau sex. Ziua următoare am primit telefon: „Aţi intrat în potrivire!” Nu ne venea să credem! Minunile există!

Joi am fost şi am văzut pozele cu MINUNEA noastră, un băieţel brunet, cu ochii mari şi zâmbet de ştrengar, de 1 an şi 6 luni. Am început să plâng, am ştiut că el este copilul nostru, că ne-am găsit minunea. A urmat prima vizită, plini de emoţii şi speranţă şi da, a fost dragoste la prima vedere!

Norocul nu s-a terminat aici, pentru că G. a avut un asistent maternal minunat, l-a crescut ca pe propriul copil, s-a jucat cu el, l-a plimbat şi învăţat atât de multe lucruri. Şi pentru asta îi vom mulţumi toată viaţa!

Au urmat vizitele, plimbările în parc şi pregătirile pentru venirea lui G. ACASĂ LA EL. Camera era gata, bunicii emoţionaţi, noi nerăbdători să ne luăm MINUNEA acasă.
Adaptarea a fost blândă, uşoară, simţeam că atât noi cât şi G. ne cunoaștem de o viaţă, simţeam cum fiecare zi este un dar de la Dumnezeu.

G. este de 3 luni acasă LA EL! Noi suntem împliniţi, cei mai fericiţi părinţi, suntem o FAMILIE!

Niciodată nu o să-i ascundem adevărul! Mami are burtica bolnavă, iar o doamnă l-a ţinut în burtă. Mamele îşi întâlnesc prima oară copiii în CER, ştiu cum arată şi încep să-i caute. Când l-am văzut, am ştiut că EL este copilul nostru!
Mulţumim, dna. Roxana V. şi dna. Daniela R. pentru tot sprijinul, pentru tot ce ne-aţi învăţat, pentru că ne-aţi fost şi sunteţi alături cu sfaturi şi vorbă bună.

Îi mulţumim şi asistentului maternal, dna. Ana, pentru că ne-a crescut copilul atât de bine, pentru că l-a iubit şi îngrijit cu toată dragostea.
Şi întotdeauna o să-i mulţumim doamnei care a ales să-l nască pe G., pentru că datorită ei copilul nostru există.

MINUNILE EXISTĂ, iar MINUNEA noastră are nume.