Primarul Florian Vătafu tratează cu ură și dispreț consătenii care i-au dat votul
DE NECREZUT. Este incredibil, însă, destul de adevărat: într-o Românie a mileniului III, membră a Uniunii Europene, există încă oameni care trăiesc mai rău decât primitivii dinainte de descoperirea focului. Și când te gândești că toate acestea se întâmplă dintr-un singur motiv și anume: proasta conducere administrativă a unei localități. Este vorba despre comuna Voicești unde se strigă, în stânga și în dreapta, și pe bună dreptate, că primarul Florian Vătafu i-a adus în halul în care sunt astăzi.
Florian Vătafu este unul dintre primarii care au îmbrățișat doctrina social-democrată ce are la bază – se pare că doar pe hârtie – principiul întrajutorării și, mai mult, ideea „haiducească” de a face totul pentru cea mai săracă pătură socială din orice colț al țării! „A apărut în ziare, maică, și i-a spus șeful de post să nu mai mintă lumea că i s-au furat ajutoarele sociale devreme ce el nu făcuse nicio plângere pe nicăieri și, după aceasta, joi (n.r.: 11 noiembrie a.c.), după prânz, a început să dea din alimentele care au venit ca ajutoare de la Guvern. Dar a dat o pungă de zahăr și una de mălai la cinci-șase oameni! Am calculat și noi, căci suntem săraci, dar asta nu înseamnă că suntem proști. Și a reieșit că, până la anul, pe timpul acesta, la modul în care a făcut primarul nostru împărțeala acestor ajutoare, ar trebui ca fiecare dintre noi să consume doar 0,5 grame de zahăr pe zi. Și cu asta trebuie să trăim un an! Am înțeles și noi că au venit și biscuiți de sus, de la Guvern. Și ne-am dus să îl întrebăm când îi primim. Nu pentru noi, dar avem copii mici. Cum programul se terminase la primărie, am mers la el la bar. Ce crezi, maică? Stătea cu prietenii lui, cu burțile peste curele și consumau biscuiți cu bere… Lăzi de bere erau desfăcute pe mese!”, spun oamenii. Majoritatea celor care stau în aceste condiții insalubre mărturisesc deschis că, la alegerile locale din vara anului 2008, au votat pentru primarul de azi, Florian Vătafu. Acum, la mai bine de doi ani de când și-a văzut sacii în căruță, edilul-șef de la Voicești nu a dat ajutoarele sociale de mai bine de un an, există familii care nici măcar nu figurează printre beneficiarii ajutoarelor financiare acordate în baza Legii 416, deși sunt familii compuse chiar și din 10 membri, din care opt sunt copii cu vârste de până în 10 ani, iar părinții trăiesc din alocația copiilor și din ce câștigă muncind cu ziua, dar există și cazuri de familii ai căror copii nu beneficiază nici de alocația de la stat.
Fața hidoasă a sărăciei
Este și cazul familiei Decebal și Elena Ion. Această familie locuiește într-o casă de două camere din chirpici. Nu au pardoseală, în loc de geamuri, am găsit la fața locului crengi legate cu sârme între două giurgiuvele, acoperișul este alcătuit din niște blăni pe care au fost aruncate parcă în dușmănie câteva fâșii de carton, iar de faptul că pereții pot să se surpe în orice moment peste cei opt copilași nu mai spunem nimic, dar administrația locală ar trebui ca să țină cont de faptul că iarna poate începe în orice moment, iar la o zăpadă precum cea de anul trecut, când buldozerele primăriei nu se mai vedeau de nămeții printre care săpau adevărate tuneluri, pe drumurile publice, nu știm dacă astfel de așa-zise case ar mai face față…
În aceeași situație, fără lemne sau banii care ar fi trebuit alocați ca și ajutoare de încălzire, sunt peste 90 % dintre voiceșteni. Este și cazul lui Dragomir Marin pe care l-am găsit, în repetate rânduri, în incursiunile noastre prin comuna Voicești, încălzindu-se, în curte, după ce a dat foc la cauciucuri adunate de pe străzi sau la diverse lucruri pe care ne-a spus că le aduce cu un cărucior, tocmai de la Drăgășani, adică de la o distanță de șapte kilometri, unde merge ca să adune zilnic de prin gunoaie. La asta se mai adaugă muncitul cu ziua pe la diverși oameni, inclusiv la viceprimarul Dumitru Munteanu, la tăiat și pachetat de lemne. „Am fost la vice la tăiat de lemne. Doar el m-a ajutat pe mine. Mi-a dat un leu. Atât! Și mi-a zis că de ăla să îmi iau țuică. Păi mie îmi trebuie mâncare, nu băutură! Atât i-a trebuit primarului de-l avem acum, că a început să se laude până și la ziare că mi-a dat bani din buzunar. Dar nu mi-a dat el. Mi-a dat vicele. Și v-am spus cât și ce mă învăța să fac cu leul acela”, ne-a povestit, cu lacrimi în ochi, nea Marin Dragomir. În aceleași condiții, respectiv case care aduc mai mult cu niște rămășițe din ultimele războaie mondiale, își mai duc viața, de pe o zi pe alta, fără ajutor social, căci fie nu li s-au mai dat banii de mai bine de un an, fie primarul le-a spus să nu îndrăznească să vină cu documentele necesare întocmirii unui dosar pentru a primi aceste drepturi bănești, că îl va rupe sau nu îl va aproba mulți alți voiceșteni. Este cazul Vioricăi Dragomir, lui Ion Dragomir, Petrică Tudoroiu , Maria Tudoroiu, Viorel Tudoroiu, Jenica Dragomir, Ion Constantin, Olimpia Stancu, Nicu Traian, Alexandru Ion, Ioana Marin și lista ar putea continua.
Realitatea crudă este că, din puțin peste 600 de gospodării din comuna Voicești, marea ne-ar fi mirarea ca să găsim 200 care să arate altfel. Nu i-a cerut nimeni primarului din Voicești ca să construiască locuințe pentru acești oameni săraci. Nu i-a cerut nimeni ca să le monteze centrale termice. Nu i-a cerut nimeni ca să meargă și să le gătească de-ale gurii personal. Însă este strigător la cer să spui că acești oameni nu au dreptul la ajutor social. Deși n-au venit, n-au hectare de teren, căci nu au nici măcar spațiu unde să-și amenajeze o curte mai a cătării, darămite spații agricole întinse, tractoare, alte unelte, ori mașini de lux. Vătafu se plânge însă că dacă li s-ar acorda ajutoarele, acești oameni nu ar binevoi ca să presteze orele de muncă în folosul comunității așa cum cere legea. Sinceri să fim, pe mulți dintre cei enumerați aici, vineri, 12 noiembrie a.c., i-am găsit la muncă, pe la diverși oameni din comună oarece mai înstăriți, cu ziua. Despre Decebal Ion, omul care îl angajase cu ziua ca să îi facă șanțul din fața casei ne-a spus o poveste care ne-a mișcat până la lacrimi: „M-am pomenit de dimineață cu el, la mine la poartă. Se închina și mă ruga să îi dau ceva de lucru că nu cere bani. Vrea doar d-ale gurii. Și nici cine știe ce, ci resturi de care mă pot lipsi de prin casă, numai ca să nu îi moară cei opt copii de foame!”. În aceste condiții, refuzăm să credem că acești oameni nu ar veni să presteze orele în folosul comunității. „Sunt pe acele liste de ajutoare sociale 417 beneficiari. Nu știu dacă sunt o sută care chiar au nevoie de aceste ajutoare. Restul sunt fie cunoștințe și rubedenii ale primarului Vătafu, fie oameni care au luat pe datorie de la el de la bar produse, iar acum au fost trecuți pe liste ca să aibă de unde le opri banii!”, ne explică fostul primar al comunei, Valeriu Mihăescu. Ce mai spune primarul Vătafu dacă este întrebat cum e posibil ca să îi trateze astfel pe acești oameni? „Domnule, păi dumneavoastră la ăștia vă găsirăți să mergeți? Nu vedeți că sunt niște țigani nenorociți?”. Este o replică pe care nici nu mai ținem minte de câte ori am auzit-o de la actualul așa-zis prim gospodar al Voiceștiului, social-democratul Florian Vătafu. Or fi țigani, nu zicem nu. Or fi și leneși, treacă de la noi! Dar odată la patru ani, atâta timp cât au buletin de Voicești, sunt cetățeni cu acte în regulă, nu-i așa, domnule primar Vătafu, căci dau bine când pun ștampila pe candidatul PSD-ului?!…
ALIN BARBU